...cu un week end devenit o zi si noapte pentru ca dupa, ne-a luat vantul cortul. Dar cortul e portocaliu. Iar vantul (pe langa prietenul meu bun), unul de alunga corturile de pe plaja de la Vadu.
Ieri pe vremea asta ne chinuiam sa desfacem sforile unui zmeu, pe o plaja pustie. Ne plictiseam si mutam scaunele pe tarm, tragand aer sarat in piept si pozand in lumina gri, cu firisoare inspumate printre degetele de la picioare. Tu te speriai de meduze gigantice cu margini zimtate si albastre pe care eu le ridicam ca sa le arunc in larg, desi tu imi spuneai ca sunt moarte. Nu erau! Si ma uitam printre gene ca sa vad daca vezi cat sunt de curajoasa!
Noaptea trecuta dormeam pe o saltea mare pneumatica, sub pereti portocalii, acoperiti cu paturici albe de la Ikea, cu nisip in par si povesti cu arici soptite de mine la care tu adormeai instantaneu.
Inainte sa adormi imi povestisei de geamantanul rosu de piele, vechi, in care iti adunai toate comorile copilariei si adolescentei, iar eu induiosata staruisem sa il cauti si sa inramam primele tale benzi desenate. Desenate de tine adica.
Tot in noaptea aia mancasem Twix king size in timp ce ne bucuram de cate ori iesea luna dintre nori si lumina apa asa cum imi imaginam eu cand copil fiind, il cutreieram pe Eminescu. Eu ma bosumflasem de cateva ori cand pomenisei intamplari trecute, atat de trecute ca "nu te cunosteam pe tine, iubito", iar tu ca sa ma impaci, imi spusesei ca am nasul asa cum il aveau zanele in desenele animate ale copilariei tale. Functiona.
Dimineata urmatoare ne gasea mancand croissante si capsuni proaspete. Si anticipand placinta cu branza, mare si fierbinte ce urma.
Iar dimineata urmatoare, deja acasa, scriam pe blog cum a fost week endul nostru la mare. Si uite si melodia noastra de Septembrie CU tine.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment