Inglorious Movie

Despre Inglorious Basterds am citit cel mai mult pe Facebook. In status-urile a vreo 6 prieteni diferiti si care nu se cunosc intre ei, care toti il numeau "the shit". Atat.

Apoi, pentru ca sunt si zgarcita (dar nu suficient de zgarcita sa il iau din retea), am asteptat sa treaca de avanpremiera, premiera, etc, sa ajunga la mine la City Mall. Iar pentru ca sunt incapatanata, dar mai ales pentru ca am defectul expectantelor neimplinite, am asteptat sa ma scarbesc si dezamagesc si plictisesc.

Din fericire, pentru mine filmul a fost... si acum incerc sa nu par over excited.... perfect. Nu stiu daca sunt eu exponentul publicului tinta, daca as putea fi prietena de pahar si voie buna cu Quentin care poate s-ar oferi sa se ocupe de scurt metrajul ala pe care il tot creionam noi in bucataria lui Matei sau poate asa el, un film senzational.

Ironia, violenta, speech-ul, trade-mark-rile Tarantino, chiar si in ceea ce ii priveste pe actorii cu care lucreaza, the story and the ending, Brad, mi s-au potrivit perfect.

Se pare ca mi-a placut atat de mult incat nu m-am putut tempera si aduna sa scriu un post care sa faca sens.

Azi, la mai putin de 24 de ore dupa ce l-am vazut, este my favourite all times movie. Nu stiu cum o sa fie peste o luna sau un an. Dar stiu ca planuiesc sa il revad si curand si mai incolo.

Recomand totusi sa il vedeti la cinematograf, daca nu, cautati o subtitrare buna neaparat. Iar astia de vreti sa ne facem fun club Waltz, sa ii scriem scrisori parfumate si sa ii trimitem sutiene, va rog sa ma contactati.

1 septembrie

Cred ca daca mai stateam putin, sarbatoream sau ma rog, comemoram juma' de an de cand nu mai blogaresc. Ma rog cel putin vizibil, pt ca de fapt doar asta fac oricum, in general.

Se intampla chestii, bune rele, apar oameni, dispar altii, trec vacante, carti, filme, sperieturi si chicoteli si toate au cate un nod la batista pentru a fi retinute si povestite. Nu se intampla niciodata. Ma rog, pana acum.

Incep asadar la relanti, usor, ma dezmortesc si va zic de Clara. Trebuie sa v-o amintiti, pt ca mi-a adus ceva glorie la momentul respectiv. Asa ca, abordez strategia Boney M si revin cu un remix la un ever green.

Inainte de a continua si pentru linistea mea, va rog deci sa cititi/recititi asta.

Acuma inainte de a citi mai departe, mai aflati despre mine ca fac parte si din clubul "You gotta see the baaaaaaaaaby!". Nu ca am vreunul de aratat, tocmai: nu am nici unul de vazut. Cum sa zic fara sa par rautacioasa.... hmm.... copiii sunt mai dragutzi daca sunt ai tai, cred!

Eh, acuma aflati ca in ciuda celor de mai sus, sunt o ursitoare dovedita pentru ca usor, usor Clara le face pe toate cele mentionate. Mamica ei, care copilareste si ea alaturi de fi-sa si de mine, nu isi da seama cand povesteste calma ce mai face Clara.

Cum ar fi ca e atat de curoajoasa incat la un an jumate se da pe toate toboganele inalte si spiralate, o calca in picioare copii de 7-8 ani, ea rade, se scutura si se arunca pe burta, mai abitir. Fara sa o incurajeze nimeni, ba dimpotriva. E voluntara si zambareata, iubeste, vorbeste si pupa. Pe toata lumea.

Si de fapt tot postul asta a fost scris doar sa va zic o cheste mica si draguta despre Clara. Si anume ca, strajer la parculetul de copii unde socializeaza ea, este un dalmatian de piatra sau poate de plastic, inalt cam cat ea, intr-un sezi perfect si permanent. Clara il iubeste. Il imbratiseaza, il pupa pe falcutele reci si prafuite, il mangaie pe ochi si strangandu-ul in brate, ii sopteste zambind la ureche.

O fetita blonda, creata si zambitoare de un an jumate soptind conspirativ unui dalmatian decorativ, rece si patat. Mie mi s-a parut suficient de frumos incat sa ma reapuc de scris aici.

Nightfood.ro

Prietenii mei tind sa ma creada mult mai influenta decat sunt cu adevarat, asa ca ma roaga frumos sa anunt public pe acest milestone al blogosferei romanesti, ca ei, pe langa ca sunt primii si singurii, mai sunt si bucurosi sa va livreze mancarea acasa peste noapte, adica nu ca dureaza o noapte sa vina, ci vin ei in miezul noptii. Cu mancare. Buna si calda, pe care ti-o alegi tu din meniul de pe site-ul lor.

Totul se intampla in cadru organizat desigur, au cum ziceam un site unde puteti gasi meniuri si preturi, au echipa si valoare, asteapta comenzi in fiecare noapte de la 21.30 la 04.00, aduc pizze, saorme, dulce si multe alte chestii pe care le puteti voi consulta singuri, in vitrina de produse de pe http://www.nightfood.ro/.

Unul din temerari imi este prieten de pe vremea scolii generale, asa ca nu il va costa acest post decat 2 meniuri de snitel de pui! :D

Hai ca sunt atat de haioasa incat incalcesc un mesaj simplu si folositor: livrari mancare noaptea, in orice zona Bucuresti - livrare gratuita, detalii aici.

Combinatii.

Sa fiu sincera, nu imi pot aminti cum l-am descoperit pe Bon Iver (pe langa multe alte lucruri, nu descoperite, uitate). Mai sunt inca o data sincera si recunosc si ca nu am trecut mai departe de "For Emma, forever ago", si nu pentru ca nu am vrut ci pentru ca am ramas blocata aici de vreun an si ascult cel putin o data pe zi, ma intind pe scaun, privesc induioasata la Pipera si la Porsche Aviatiei, mi se par incantatoare, imi sprijin obrajii in palme, iar mai oftez ca nu ma cheama Emma, apoi ca nu ninge, apoi ca nu e soare, apoi ca ca nu locuiesc la o mansarda, apoi ca nu vrei sa facem dulceata de trandafiri, si tot asa. Deci, cum ar veni, ah, ce imi mai place!

Azi am zis ca eu si Bon am putea aprofunda relatia asa ca am inceput sa ii studiez indeaproape opera, pe Youtube, desigur. Cand ce sa vezi.. sensibilul meu Bon, ce face el, in piata publica?

Canta dupa cum joaca imberba de Likke Li. Si inca atat de frumos incat mi-au amintit de Beirut (interpretii si nu orasul). Si e si filmat amatoreste asa cum mi se par mie interesante actele muzicale.

In alta ordine de idei, inainte de a va lasa cu domnii si domnisoara, vreau doar sa mai mentionez ca eu ma bucur ca un copil mic cand vad ca tinerii muzicantii care imi plac mie se cunosc intre ei, isi vorbesc ba se mai si harjonesc muzical. Ma rog, unii chiar se casatoresc. Cum e tanarul asta de la Verve, Ashcroft care e casatorit cu o duduie dintr-o trupa (Spiritualized), de care credeam ca am auzit doar eu si rudele lor apropiate. Imi place trupa aia asa mult ca nu dau acuma nici o melodie, le dedic post special intr-o alta zi in care sunt la fel de ocupata ca azi. Si prietenii lui cei mai buni sunt Noel Gallagher si Chris Martin. Cum ar fi Smiley, Moga si CRBL, intelegeti. Revenind. Alti favoriti de-ai mei care se indragostira intre ei sunt Casablancas de la The Strokes si Regina Spektor.... mai intrebati-ma ca mai stiu!

Ma rog, intelegeti cat sunt de ocupata astazi.

Song of the Evening. The Grey Monday Evening.

Elevator.

Vazut Elevator pentru a doua oara, sambata, la noul Eurocinema.

Pe Liternet mai multe detalii.

Highly recommended.

Furtuna tropicala, zic.

"Furtuna tropicala" suna ca numele unui film pe care nu l-as vedea niciodata. Dar niciodata. Nu ma intereseaza si nu ma ating filmele despre catrastofe naturale, nici despre fenomene meteorologice petrecute la tropice. Hai sa zic ca asta cu "tropical" ma incanta un pic, fiind fire solara si iubitoare de canicula, exotic si cocos. Si cu o nostalgie pentru "Tropikana" la plic de aluminiu, cu paiul lipit pe spate....

Aaa, ca sa nu mai zic de poster:


Cu toate astea, acuma, dupa ce l-am vazut, il recomand. Si o iau punctual:

Pe Ben Stiller l-am tolerat spre simpatizat dintotdeauna. Uneori mi s-a parut super smart, alteori grosier. On top of everything este fiul real si in viata de zi cu zi al domnului Frank Constanza, asa ca il plac si numai pentru asta. Cu Jack Black ma vad intr-o relatie de cuplu. E total neatragator, dar mie imi place, mi-a placut in siropul ala de Holiday, l-am adorat in pielea lui Kung Fu Panda si sunt sigura ca o sa il iubesc in Be Kind Rewind al lu' Gondry. Si asa parteneri de cuplu, ne-am hlizi si am asculta si muzica lui, lui adica a trupei lui Tenacious D, dintre care recomand Fuck Her Gently. De ce il plac pe Robert Downey Jr nu cred ca trebuie sa mai zic si sa ridice cu piatra ala de nu il place. Iar pe Nick Nolte il ador inca de cand aveam vreo 5 ani, ma uitam la Om Bogat, Om Sarac si mama zicea ca e rau. Aici avem un Nolte usor desfigurat, ravasit care ne aminteste de Nolte din Paris Je T'aime si la care iti vine sa faci ca 50 cent si sa soptesti "respect!" in timp ce iti bati cu pumnul partea stanga a pieptului si iti pupi inelul. Matthew Mcconaughey, ca n-am stiut niciodata cum se pronunta, d-apoi cum se scrie, imi devine si el simpatic, mi se pare ca are un rol care il avantajeaza, in continuare nu cred ca este barbat fatal, dar vai e adorabil. Am lasat la sfarsit cireasa de pe tort... pe Tom Cruise care face un rol incredibil, atat de incredibil incat eu nu l-am recunoscut pana la sfarsitulu filmului, rol secundar si plin de clisee dar pe care Cruise il face extraordinar. L-am iertat de toata scientologia lui (aaaaa, not that is something wrong with it), ca s-a purtat urat cu Nicole, ca a sectat-o pe Katie, ca poarta pantofi cu toc, tot, tot, s-a sters cu buretele, acuma il plac si ii zambesc in reviste cand il vad.

Filmul este evident absurd. Nu se ia in serios deloc, dar deloc, la fel nici actorii, chestie care ii face fun si umani, toti iti devin super simpatici, razi cu lacrimi. Are desigur, la fel ca orice film de-al lui Stiller (si inclin sa cred ca asta e cel mai bun al lui so far), momente penibile in care jenat si siderat zici "ce prostie" dar le uiti repede cand out of nowhere, apar sclipiri de geniu.

Nu va imbulziti, nu e o capodopera. Dar eu am iesit din sala tinandu-ma de obraji de atata ras si nu, nu ma dau in vant dupa comedii, dimpotriva.

Tip: daca mergeti sa il vedeti, atentie si la trailer-ele de dinainte. Nu stiu cum ati putea face asta exact daca il luati din retea, ma rog, enjoy! :)

Astazi ne luam la revedere de la mare.

...cu un week end devenit o zi si noapte pentru ca dupa, ne-a luat vantul cortul. Dar cortul e portocaliu. Iar vantul (pe langa prietenul meu bun), unul de alunga corturile de pe plaja de la Vadu.

Ieri pe vremea asta ne chinuiam sa desfacem sforile unui zmeu, pe o plaja pustie. Ne plictiseam si mutam scaunele pe tarm, tragand aer sarat in piept si pozand in lumina gri, cu firisoare inspumate printre degetele de la picioare. Tu te speriai de meduze gigantice cu margini zimtate si albastre pe care eu le ridicam ca sa le arunc in larg, desi tu imi spuneai ca sunt moarte. Nu erau! Si ma uitam printre gene ca sa vad daca vezi cat sunt de curajoasa!

Noaptea trecuta dormeam pe o saltea mare pneumatica, sub pereti portocalii, acoperiti cu paturici albe de la Ikea, cu nisip in par si povesti cu arici soptite de mine la care tu adormeai instantaneu.

Inainte sa adormi imi povestisei de geamantanul rosu de piele, vechi, in care iti adunai toate comorile copilariei si adolescentei, iar eu induiosata staruisem sa il cauti si sa inramam primele tale benzi desenate. Desenate de tine adica.

Tot in noaptea aia mancasem Twix king size in timp ce ne bucuram de cate ori iesea luna dintre nori si lumina apa asa cum imi imaginam eu cand copil fiind, il cutreieram pe Eminescu. Eu ma bosumflasem de cateva ori cand pomenisei intamplari trecute, atat de trecute ca "nu te cunosteam pe tine, iubito", iar tu ca sa ma impaci, imi spusesei ca am nasul asa cum il aveau zanele in desenele animate ale copilariei tale. Functiona.

Dimineata urmatoare ne gasea mancand croissante si capsuni proaspete. Si anticipand placinta cu branza, mare si fierbinte ce urma.

Iar dimineata urmatoare, deja acasa, scriam pe blog cum a fost week endul nostru la mare. Si uite si melodia noastra de Septembrie CU tine.

My guilty pleasure intr-ale fashion-ului.

Il mai stiti pe asta?

Sau pe-al Ramonei?

Mai am doua proaspete, vazute on the Sziget premises, ah ce dragutze sunt, erau pe oameni si nu pe standuri, ca altfel... nu stiu cate luam!