It still works!

Asumandu-mi cliseul si patetismul: "Where the Streets Have No Name", un pic tare, dar nu foarte, geamul lasat pana sub razele de soare, mana scoasa pe geam, ochelari de soare, viteza prinsa intre doua stopuri, ambele pe verde... iti usuca lacrimile mai repede ca oricine.

Functioneaza si cu "I Still Haven't Found What I am Looking For", dar zambetul larg care te face sa arati un pic a pitipoanca la volan, cantand, cu geamul deschis, e mai original pe prima piesa.

Cat despre U2, prima dragoste nu se uita niciodata, in ciuda unor albume din ce in ce mai Holografiane si Voltajiene. Asa ca recomand din sufletul meu de tanara care a cantat vers cu vers, si a dansat ca pe Amsterdam Arena, concertul U2 3D. Cred ca mai e pe la Plaza si pe la Liberty Center, nu prezinta cocalari de cinematograf in sala de maxim 10 locuri, ba dimpotriva, se lasa ca un mic cor si batait in grup. Bono e in continuare dat in... , ma rog, he still rocks, un concert 3D e cool de vazut daca e si cu Blaxi Girls sau cum le cheama... iar Miss Sarajevo, acolo, la Buenos Aires, te zbarleste si te inlacrimeaza.

U2 day today!