"Am avut prieteni, prieteni adevarati, amici, colege, colegi de clasa. Era placut. Persoane de care eram legat. Dar timpul, departarea, minciuna, inclinatia pe care o au unele plante de a se crede adulte crescand, egoismul, lasitatea, orgoliul, spiritul serios, ranile trecute, facute si primite, loviturile imbracate in zambete si in indiferenta, din pricina tuturor acestor daunatori, nu mi-a mai ramas astazi nici unul. Si nu e trist. Faptul ca asta nu e trist este poate trist, dar, in sine, nu e trist. Nu mi-as dori prietenii care nu rezista presiunii timpului si a vietii.
Nu exista o ruptura brutala, nici certuri dramatice, prieteniile noastre se sfarsesc natural, fara tipete, fara ciocniri vizibile. Putin cate putin, firele care ne leaga se taie, sunt atat de subtiri si de numeroase, incat nu ne dam seama; sunt fire de par prin care curge un amestec din sangele nostru. Intr-o buna zi, ne dam seama ca legaturile capilare sunt desfacute: prietenii nostri au devenit ceilalti. Oameni.
Ca prieteni, au murit. E trist. Ca fiinte omenesti, sunt vii. E si mai trist. Dar nu fiintele omenesti le iubeam in ei, ci prietenii."
O perfecta zi perfecta/ Martin Paige; Humanitas, 2007.
Ma simt ca un individ normal, ceea ce are darul de a face din mine un individ foarte deosebit.
6 comments:
Hm, am citit undeva eu ca nu exista prietenie, ci doar momente de prietenie. Asta simplifica problemele!:)
si eu cred la fel cum a citit suzi :)
da' concluzia asta nu mi-a ajutat prieteniile. le-a lasat si mai tare sa se duca de rapa
prieteniilooor
:P
mda, io cand eram mai tanara ziceam ca prieteniile sunt contextuale si dupa, m-am gandit ca ma inselam, dar nu.
da nici prieteni noi parca nu mi-as mai face...
cand eram mai mica imi trebuiau oameni in carne si oase neaparat. dupa aia, mi-a trebuit ca oamenii aceia sa fie Marii mei prieteni, sa fie numai si numai ai mei. dupa aia, nici nu mi-am dat seama cum, m-am trezit c-aveam ce-mi trebuia si m-am apucat sa leg prietenie cu tura, inventia, surubul, cu portaresele cu voci ragusite, copilasii palizi si suferinzi care spioneaza pe la ferestre, etc, cortazar :)
cred ca ne trebuie mari prietenii, chiar daca la un moment dat ele se departeaza
Mi se pare destul de greu sa stabilesti ce e aia o relatie de prietenie atata vreme cat :
- pe unul il vezi in fiecare zi, aveti multe in comun, faceti lucruri impreuna etc. dar daca privesti obiectiv iti dai seama ca nu stii aproape nimic personal despre el
- pe altul il cunosti de 15 ani si desi va vedeti rar inseamna ceva pt tine
- pe altul il cunosti doar de doua luni dar este una dintre acele persoane despre care stii ca te-ar ajuta in orice conditie (desi pare incredibil exista si astfel de persoane) .
Cum faci un top al astora ?
Cred ca in fiecare relatie pe care o numim ''de prietenie '' se stabilesc niste reguli pe care desi nu le spunem niciodata, ele sunt respectate de ambele parti si stim intotdeauna cam la ce am putea spera de la o persoana si la ce nu .
Atata vreme cat reusim sa functionam dupa regulile astea si ne ''creditam''prietenii in mod obiectiv nu exita motive de suparare, despartire samd.
Post a Comment