Scurt ca tocmai ma cearta mama ca mananc prea multa sare si ca pierd vremea scriind chestii pentru care nu ma plateste nimeni (ah, I missed that): Suzi este si mai incantatoare decat de obicei, pentru ca ne mentioneaza si pe mine si pe Ramona intr-un interviu, o farama de celebritate cu link spre acest blog. Interviul ei adorabil (pentru ca da, a dat interviu si a vorbit si despre familie si despre planurile de viitor) e aici.
Asa, logic, creste traficul, intra oamenii la Iulia pe blog sa vada ce bloguri ii plac lu Suzi si cand colo ce sa vezi la Iulia pe blog, jale si lamentare! Numai mie mi se putea intampla, sincronizare perfecta, cred ca acuma nu mai intra nici aia care intrau de obicei!
Sunt bine! Revin sa povestesc si eu ceva cu autobuzul, ca ma inspirat Suzi!
Saturday 29 November 2008
Wednesday 26 November 2008
Intens.
Cum poti sa scrii pe un blog cat esti de trist si speriat? Cum poti sa scrii ca pentru prima oara in viata, nu vezi nicio solutie la ce se intampla si simti ca de-acum inainte, nu ma poti sa lupti, e doar ce-o fi, o fi? Si toate astea rugandu-te sa nu trebuiasca sa dai detalii. Nimanui. Cum sa scrii fara sa trezesti intrebari, compasiune, incurajari naive, politicoase, bine intentioante sau griji? Sau fara sa fii patetic?
Pui o melodie si iti doresti sa treaca totul ca sa poti sa scrii despre concertul lui Nigel Kennedy de luni (de care oricum nu prea ai putut sa te bucuri), de Tricky azi, de carti si filme si de cadouri de Mos Nicolae.
Pui deci melodia, te urci in avion poimaine la ora 6 am, traversezi oceanul cu o escala de 7 ore la Amsterdam de care nici macar nu o sa te bucuri cum ai face-o in mod normal si odata ajunsa acolo, nu mai scrii despre tristeti ci despre unt de arahide si Dr. Pepper.
Asa sa fie atunci.
Pui o melodie si iti doresti sa treaca totul ca sa poti sa scrii despre concertul lui Nigel Kennedy de luni (de care oricum nu prea ai putut sa te bucuri), de Tricky azi, de carti si filme si de cadouri de Mos Nicolae.
Pui deci melodia, te urci in avion poimaine la ora 6 am, traversezi oceanul cu o escala de 7 ore la Amsterdam de care nici macar nu o sa te bucuri cum ai face-o in mod normal si odata ajunsa acolo, nu mai scrii despre tristeti ci despre unt de arahide si Dr. Pepper.
Asa sa fie atunci.
Tuesday 25 November 2008
Friday 21 November 2008
Actiune si suspans.
Vine o vreme cand te saturi sa se mai adoarma la filmele pe care le alegi tu spre vizionare, cand nu mai gasesti argumente pentru care ar trebuie sa ne uitam la Heima sau la Lolita lu' Kubrick asa ca accepti sa mergi la cinema pentru ultimul Bond - Quantum of Solace (cu permisiunea dvs, primul Bond din cariera mea de cinefil si din seria remake-urilor). Intri la film deja blazata, dar cu un aer angelic si ingaduitor, sperand sa se observe si bifeze marinimia ta de a propune pelicula, rezerva bilete si cel mai important, de a te prezenta.
Ma infofolesc gandindu-ma ca urmeaza ore lungi, friguroase si bling-blingistice cinematografic. Nu vreau floricele, ma prinde povestea unui tanar ce vazuse filmul in aceeasi sala cu cateva ore inainte si tocmai se reintorsese sa isi caute cheile de la masina pe sub scaun, privesc usor aroganta la tinerii veniti la mall sa il vada pe agentul 007.
Trec exact, sa zic... 15 secunde, trece genericu', trece si dispretul, ma trezesc cu gura cascata, cu unghiile in bratul lui V si cu intrebari agitate de genul: "pai da el nu vede ca nu are pe unde sa sara pe cladirea cealalta?", "ah, vine ala din spate si el nu stie" si tot asa. Ma prinde complet, 2 ore tac chitic, privesc ecranul cu ochii mari si gura deschisa, imi doresc sa fiu agent secret, sa descurc ite, sa distrug conspiratii, sa am back up si un device prin care sa urmaresc oamenii prin gps. Si o arma automata desigur.
Filmul e slab, Daniel Craig mie nu imi place desi are tot ce ii trebuie ca sa imi placa, nici duduia Bond Girl nu ma complexeaza suficient incat sa zic ca e bine aleasa, o preferam pe Monica Barladeanu desi si aia imi e antipatica. Intriga e la moda tare, e cu ecologia, salvarea planetei, conspiratii si raufactori care vor sa distruga mediul. Sau ceva de genul asta. O manea.
E important insa de mentionat ca eu prezint simptome interesante in momentul in care ma uit la filme si ma identific cu personajul total. Nu la modul ah, as vreau sa fiu Amelie sau ah, eu eram Scarlett O' Hara... Nu... mult mai profund si responsabil! Adica, vreau sa fiu agent secret, geolog care descopera chestii, pirat, inventator, chimist si cu voia dvs asasin platit. M-am bucurat deci la 007 nevoie mare, am stat cu sufletul la gura pana la sfarsit, am comunicat cu Bond cat a fost nevoie, pentru ca na, eu aveam o vedere mai de ansamblu si el poate nu stia ce se intampla in secventele in care el nu apare si tot asa, vaaaaiii... i love action movies!
Si daca tot suntem la capitolul, zic sa mai povestesc pe scurt cum acum vreun an, doi, cam pe vremea cand aparea un film cu Bourne (nu stiu daca identitatea, suprematia sau ultimatumul), eu eram in New York si ma uitam intr-o dimineata, cum tot Times Square-ul era imbracat de un cearsaf imens pe care scria "Friday, Bourne is coming home!". M-am panicat, mi-am intrebat prietenii rezidenti daca trebuie sa plecam noi, mi-au zis sa stau linistita ca nu ne ocupa nimeni, e doar o reclama pentru ultimul film din seria Bourne, pe care daca sunt cuminte, mergem vineri sa-l vedem. (Pentru noi astia cunoscatorii intra-le lu' Bourne, aflam deci ca Bourne e din New York). Am tacut malc si am fost cuminte, asa ca pana vineri am vazut si primele doua parti ale trilogiei (hahahaah) si apoi joi seara am spus rugaciuni pentru Bourne, care vineri s-a salvat si m-a cucerit definitiv astfel ca inca mai zic "baaaaai.. sa il vezi tu pe Bourne cat de tare e!". My all time favourite action movie. Ca oricum in afara de el, am mai vazut doar Quantum of Solace. Am mai zis o data, ca nu stiu de ce se numea asa?
Ma infofolesc gandindu-ma ca urmeaza ore lungi, friguroase si bling-blingistice cinematografic. Nu vreau floricele, ma prinde povestea unui tanar ce vazuse filmul in aceeasi sala cu cateva ore inainte si tocmai se reintorsese sa isi caute cheile de la masina pe sub scaun, privesc usor aroganta la tinerii veniti la mall sa il vada pe agentul 007.
Trec exact, sa zic... 15 secunde, trece genericu', trece si dispretul, ma trezesc cu gura cascata, cu unghiile in bratul lui V si cu intrebari agitate de genul: "pai da el nu vede ca nu are pe unde sa sara pe cladirea cealalta?", "ah, vine ala din spate si el nu stie" si tot asa. Ma prinde complet, 2 ore tac chitic, privesc ecranul cu ochii mari si gura deschisa, imi doresc sa fiu agent secret, sa descurc ite, sa distrug conspiratii, sa am back up si un device prin care sa urmaresc oamenii prin gps. Si o arma automata desigur.
Filmul e slab, Daniel Craig mie nu imi place desi are tot ce ii trebuie ca sa imi placa, nici duduia Bond Girl nu ma complexeaza suficient incat sa zic ca e bine aleasa, o preferam pe Monica Barladeanu desi si aia imi e antipatica. Intriga e la moda tare, e cu ecologia, salvarea planetei, conspiratii si raufactori care vor sa distruga mediul. Sau ceva de genul asta. O manea.
E important insa de mentionat ca eu prezint simptome interesante in momentul in care ma uit la filme si ma identific cu personajul total. Nu la modul ah, as vreau sa fiu Amelie sau ah, eu eram Scarlett O' Hara... Nu... mult mai profund si responsabil! Adica, vreau sa fiu agent secret, geolog care descopera chestii, pirat, inventator, chimist si cu voia dvs asasin platit. M-am bucurat deci la 007 nevoie mare, am stat cu sufletul la gura pana la sfarsit, am comunicat cu Bond cat a fost nevoie, pentru ca na, eu aveam o vedere mai de ansamblu si el poate nu stia ce se intampla in secventele in care el nu apare si tot asa, vaaaaiii... i love action movies!
Si daca tot suntem la capitolul, zic sa mai povestesc pe scurt cum acum vreun an, doi, cam pe vremea cand aparea un film cu Bourne (nu stiu daca identitatea, suprematia sau ultimatumul), eu eram in New York si ma uitam intr-o dimineata, cum tot Times Square-ul era imbracat de un cearsaf imens pe care scria "Friday, Bourne is coming home!". M-am panicat, mi-am intrebat prietenii rezidenti daca trebuie sa plecam noi, mi-au zis sa stau linistita ca nu ne ocupa nimeni, e doar o reclama pentru ultimul film din seria Bourne, pe care daca sunt cuminte, mergem vineri sa-l vedem. (Pentru noi astia cunoscatorii intra-le lu' Bourne, aflam deci ca Bourne e din New York). Am tacut malc si am fost cuminte, asa ca pana vineri am vazut si primele doua parti ale trilogiei (hahahaah) si apoi joi seara am spus rugaciuni pentru Bourne, care vineri s-a salvat si m-a cucerit definitiv astfel ca inca mai zic "baaaaai.. sa il vezi tu pe Bourne cat de tare e!". My all time favourite action movie. Ca oricum in afara de el, am mai vazut doar Quantum of Solace. Am mai zis o data, ca nu stiu de ce se numea asa?
Wednesday 12 November 2008
Tuesday 11 November 2008
Public Holidays pentru toata lumea
Unii dintre voi, tineri angajati in multinationale sau si mai bine, locuind pe alte meleaguri, cum ar veni dincolo de Dunare, lantul Carpatilor, muntii Padurea Neagra, Capul Bunei Sperante, aaaa... asa.. unii dintre voi sigur sunteti familiarizati cu sincreticul concept de Public Holiday. Sau daca nu, va zic eu cum e... eu stau la birou in Pipera, luni dimineata, ploaie, si nici coafura si nici organismul nu rezista la 17 out of the office reply-uri din care imi sar in ochi cu litere taioase si reci "public holiday", "bank holiday', Labor day", "Columbus Day", "Memorial Day" si saving the best for last "Martin Luther King Day". No access to e-mail or voicemail. "The Flag Day". I will get back to you upon my retun...
Emotiile sunt mixte: de la usurare ca se prelungesc deadline-uri si sunt anulate meeting-uri si call conference-uri pana la ura, invide, necaz si dusmanie ca eu am out of the office reply din-asta de doua ori pe an. De fapt o data, pentru ca 1 Decembrie e intotdeauna duminica si miroase a fasole cu ciolan gatita in direct la PRO TV asa ca stau ascunsa. Iar ailalta e de 1 Mai, cand daca nu e duminica, oricum cade intr-o zi dubioasa cand nu stii cand exact sa pleci la mare, daca sa mai pleci la mare si parca te rogi sa ploua ca sa nu pleci nici tu la mare ca oricum e aglomerat si numai pusti beti, da' sa nu faca nici restu' gratar pe un picior de vedeatza in parcare, sa adoarma orasul sub un covor de fum de mici si pet-uri. Ah!
Iata insa ca daca te concentrezi suficient, se mai adauga in viata ta corporatista inca 2 zile libere pe an, considerate sarbatori nationale! Asa a grait mail-ul de la HR, eu l-am deschis frecandu-mi manutzele si amuzamentul nu a intarziat sa apara.
Reproduc:
Please be informed that starting with 31st of October 2008 the Romanian Government under Law no. 202/2008, which amends the Romanian Labor Code has approved two additional Public Holidays.
The public holidays' supplementation refers to two important religious holidays:
(i) the first and second days of "Rusalii" (Whitsuntide) – to be determined each year by consultation of the religious holidays calendar of each religion (this day is always celebrated on Sunday, in the 7th week after Eastern);
(ii) "Adormirea Maicii Domnului"(Saint Mary's Day) – on 15th of August.
Although at a first glance this supplementation seems to cover additional tree (3) days, it is in fact a two (2) days supplementation (since the first day of "Whitsuntide" is always a Sunday).
Avem asadar aceasta 1st day of "Rusalii" (Whitsuntide) – always celebrated on Sunday, in the 7th week after Easter drept zi libera de la stat. Nu-i misto? Deci cum ar veni duminica din a saptea saptamana de dupa Paste, care Pastele se sarbatoreste in prima duminica de dupa prima luna plina care urmeaza echinoctiului de primavara. A inteles toata lumea?
Pe acest principiu, dupa cum zice un coleg de birou, hai sa facem sarbatori nationale toate duminicile pare, a saptea zi dupa duminica in care cade Craciunul si tot asa.
Am scris mult, ca as mai povesti si de mailul doi de la HR care mentiona in doua randuri ce se intampla cu cei de alte religii, cum cica si Sf Marie e sarbatoare nationala, pe 15 august si cum prin natura meseriei bratara de aur, eu ma bucur si de 9 August care e IT Industry Day si deci zi libera care, ati ghicit bine, anul asta a picat intr-o sambata si deci in anul care vine, pica intr-o duminica. Sper doar sa nu fie a 14-a duminica de dupa Sf Constantin si Elena, ca am senzatia ca se anuleaza reciproc.
Emotiile sunt mixte: de la usurare ca se prelungesc deadline-uri si sunt anulate meeting-uri si call conference-uri pana la ura, invide, necaz si dusmanie ca eu am out of the office reply din-asta de doua ori pe an. De fapt o data, pentru ca 1 Decembrie e intotdeauna duminica si miroase a fasole cu ciolan gatita in direct la PRO TV asa ca stau ascunsa. Iar ailalta e de 1 Mai, cand daca nu e duminica, oricum cade intr-o zi dubioasa cand nu stii cand exact sa pleci la mare, daca sa mai pleci la mare si parca te rogi sa ploua ca sa nu pleci nici tu la mare ca oricum e aglomerat si numai pusti beti, da' sa nu faca nici restu' gratar pe un picior de vedeatza in parcare, sa adoarma orasul sub un covor de fum de mici si pet-uri. Ah!
Iata insa ca daca te concentrezi suficient, se mai adauga in viata ta corporatista inca 2 zile libere pe an, considerate sarbatori nationale! Asa a grait mail-ul de la HR, eu l-am deschis frecandu-mi manutzele si amuzamentul nu a intarziat sa apara.
Reproduc:
Please be informed that starting with 31st of October 2008 the Romanian Government under Law no. 202/2008, which amends the Romanian Labor Code has approved two additional Public Holidays.
The public holidays' supplementation refers to two important religious holidays:
(i) the first and second days of "Rusalii" (Whitsuntide) – to be determined each year by consultation of the religious holidays calendar of each religion (this day is always celebrated on Sunday, in the 7th week after Eastern);
(ii) "Adormirea Maicii Domnului"(Saint Mary's Day) – on 15th of August.
Although at a first glance this supplementation seems to cover additional tree (3) days, it is in fact a two (2) days supplementation (since the first day of "Whitsuntide" is always a Sunday).
Avem asadar aceasta 1st day of "Rusalii" (Whitsuntide) – always celebrated on Sunday, in the 7th week after Easter drept zi libera de la stat. Nu-i misto? Deci cum ar veni duminica din a saptea saptamana de dupa Paste, care Pastele se sarbatoreste in prima duminica de dupa prima luna plina care urmeaza echinoctiului de primavara. A inteles toata lumea?
Pe acest principiu, dupa cum zice un coleg de birou, hai sa facem sarbatori nationale toate duminicile pare, a saptea zi dupa duminica in care cade Craciunul si tot asa.
Am scris mult, ca as mai povesti si de mailul doi de la HR care mentiona in doua randuri ce se intampla cu cei de alte religii, cum cica si Sf Marie e sarbatoare nationala, pe 15 august si cum prin natura meseriei bratara de aur, eu ma bucur si de 9 August care e IT Industry Day si deci zi libera care, ati ghicit bine, anul asta a picat intr-o sambata si deci in anul care vine, pica intr-o duminica. Sper doar sa nu fie a 14-a duminica de dupa Sf Constantin si Elena, ca am senzatia ca se anuleaza reciproc.
Wednesday 5 November 2008
Tuesday 4 November 2008
Combinatii.
Sa fiu sincera, nu imi pot aminti cum l-am descoperit pe Bon Iver (pe langa multe alte lucruri, nu descoperite, uitate). Mai sunt inca o data sincera si recunosc si ca nu am trecut mai departe de "For Emma, forever ago", si nu pentru ca nu am vrut ci pentru ca am ramas blocata aici de vreun an si ascult cel putin o data pe zi, ma intind pe scaun, privesc induioasata la Pipera si la Porsche Aviatiei, mi se par incantatoare, imi sprijin obrajii in palme, iar mai oftez ca nu ma cheama Emma, apoi ca nu ninge, apoi ca nu e soare, apoi ca ca nu locuiesc la o mansarda, apoi ca nu vrei sa facem dulceata de trandafiri, si tot asa. Deci, cum ar veni, ah, ce imi mai place!
Azi am zis ca eu si Bon am putea aprofunda relatia asa ca am inceput sa ii studiez indeaproape opera, pe Youtube, desigur. Cand ce sa vezi.. sensibilul meu Bon, ce face el, in piata publica?
Canta dupa cum joaca imberba de Likke Li. Si inca atat de frumos incat mi-au amintit de Beirut (interpretii si nu orasul). Si e si filmat amatoreste asa cum mi se par mie interesante actele muzicale.
In alta ordine de idei, inainte de a va lasa cu domnii si domnisoara, vreau doar sa mai mentionez ca eu ma bucur ca un copil mic cand vad ca tinerii muzicantii care imi plac mie se cunosc intre ei, isi vorbesc ba se mai si harjonesc muzical. Ma rog, unii chiar se casatoresc. Cum e tanarul asta de la Verve, Ashcroft care e casatorit cu o duduie dintr-o trupa (Spiritualized), de care credeam ca am auzit doar eu si rudele lor apropiate. Imi place trupa aia asa mult ca nu dau acuma nici o melodie, le dedic post special intr-o alta zi in care sunt la fel de ocupata ca azi. Si prietenii lui cei mai buni sunt Noel Gallagher si Chris Martin. Cum ar fi Smiley, Moga si CRBL, intelegeti. Revenind. Alti favoriti de-ai mei care se indragostira intre ei sunt Casablancas de la The Strokes si Regina Spektor.... mai intrebati-ma ca mai stiu!
Ma rog, intelegeti cat sunt de ocupata astazi.
Azi am zis ca eu si Bon am putea aprofunda relatia asa ca am inceput sa ii studiez indeaproape opera, pe Youtube, desigur. Cand ce sa vezi.. sensibilul meu Bon, ce face el, in piata publica?
Canta dupa cum joaca imberba de Likke Li. Si inca atat de frumos incat mi-au amintit de Beirut (interpretii si nu orasul). Si e si filmat amatoreste asa cum mi se par mie interesante actele muzicale.
In alta ordine de idei, inainte de a va lasa cu domnii si domnisoara, vreau doar sa mai mentionez ca eu ma bucur ca un copil mic cand vad ca tinerii muzicantii care imi plac mie se cunosc intre ei, isi vorbesc ba se mai si harjonesc muzical. Ma rog, unii chiar se casatoresc. Cum e tanarul asta de la Verve, Ashcroft care e casatorit cu o duduie dintr-o trupa (Spiritualized), de care credeam ca am auzit doar eu si rudele lor apropiate. Imi place trupa aia asa mult ca nu dau acuma nici o melodie, le dedic post special intr-o alta zi in care sunt la fel de ocupata ca azi. Si prietenii lui cei mai buni sunt Noel Gallagher si Chris Martin. Cum ar fi Smiley, Moga si CRBL, intelegeti. Revenind. Alti favoriti de-ai mei care se indragostira intre ei sunt Casablancas de la The Strokes si Regina Spektor.... mai intrebati-ma ca mai stiu!
Ma rog, intelegeti cat sunt de ocupata astazi.
Monday 3 November 2008
Doamnelor si domnilor, atentie!
Citeam acum ceva vreme pe blogul lui Raul ca daca nu mai scrii nimic pe blog timp de 3 saptamani (sau era doua, sau era sase?) esti oficial considerat mort in lumea blogosferei. Asa ca am murit.
Rugamintile (nu foarte insistente) ale celor doi cititori ai mei Catalin si Ionut (profit de ocazie sa le multumesc pentru politete) m-au convins sa revin. Cel mai mult m-a convins sa revin eterna mea fraza "mama, ce-as fi scris asta pe blog" si ochii lui V. dati peste cap, tot de el, de cate ori o auzea.
Asa ca, de azi de luni, cel mai corect, incep! Deci sa scriu ceva, zic!
Rugamintile (nu foarte insistente) ale celor doi cititori ai mei Catalin si Ionut (profit de ocazie sa le multumesc pentru politete) m-au convins sa revin. Cel mai mult m-a convins sa revin eterna mea fraza "mama, ce-as fi scris asta pe blog" si ochii lui V. dati peste cap, tot de el, de cate ori o auzea.
Asa ca, de azi de luni, cel mai corect, incep! Deci sa scriu ceva, zic!
Subscribe to:
Posts (Atom)
