Asumandu-mi cliseul si patetismul: "Where the Streets Have No Name", un pic tare, dar nu foarte, geamul lasat pana sub razele de soare, mana scoasa pe geam, ochelari de soare, viteza prinsa intre doua stopuri, ambele pe verde... iti usuca lacrimile mai repede ca oricine.
Functioneaza si cu "I Still Haven't Found What I am Looking For", dar zambetul larg care te face sa arati un pic a pitipoanca la volan, cantand, cu geamul deschis, e mai original pe prima piesa.
Cat despre U2, prima dragoste nu se uita niciodata, in ciuda unor albume din ce in ce mai Holografiane si Voltajiene. Asa ca recomand din sufletul meu de tanara care a cantat vers cu vers, si a dansat ca pe Amsterdam Arena, concertul U2 3D. Cred ca mai e pe la Plaza si pe la Liberty Center, nu prezinta cocalari de cinematograf in sala de maxim 10 locuri, ba dimpotriva, se lasa ca un mic cor si batait in grup. Bono e in continuare dat in... , ma rog, he still rocks, un concert 3D e cool de vazut daca e si cu Blaxi Girls sau cum le cheama... iar Miss Sarajevo, acolo, la Buenos Aires, te zbarleste si te inlacrimeaza.
U2 day today!
Showing posts with label in care ne place muzica mult. Show all posts
Showing posts with label in care ne place muzica mult. Show all posts
Monday, 30 March 2009
Monday, 9 March 2009
Oul si gaina.
"Cape Cod Kwassa Kwassa" e o piesa de la Vampire Weekend despre care cred ca am mai vorbit pentru ca mi-a placut mult si de fapt, inca imi mai place, Oxford Comma. Eh si in piesa asta a lor, au ei un vers ezoteric care zice asa: "This feels so unnatural, Peter Gabriel, too". Care la faza asta, Peter Gabriel a venit si a zis ca el vrea sa faca un cover, ca ii place piesa si ca na, e dragut si lasa piesa sa curga, zice si partea aia cu Peter Gabriel si mai zice ceva in plus: "And it feels so unnatural to sing your own name", daca e ok cu ei.
Din combinatie, au vrut sa faca parte si Hot Chip, care se pare ca au zis ca daca face Peter Gabriel coveruri dupa boybanduri d-astea indie, se baga si ei, ca poate ii remarca Kraftwerk si fac un cover la Ready for the Floor sau ceva.
Si cum ar veni, exemplificam, mie imi place coverul ca de obicei.
Din combinatie, au vrut sa faca parte si Hot Chip, care se pare ca au zis ca daca face Peter Gabriel coveruri dupa boybanduri d-astea indie, se baga si ei, ca poate ii remarca Kraftwerk si fac un cover la Ready for the Floor sau ceva.
Si cum ar veni, exemplificam, mie imi place coverul ca de obicei.
Friday, 12 December 2008
Tuesday, 4 November 2008
Combinatii.
Sa fiu sincera, nu imi pot aminti cum l-am descoperit pe Bon Iver (pe langa multe alte lucruri, nu descoperite, uitate). Mai sunt inca o data sincera si recunosc si ca nu am trecut mai departe de "For Emma, forever ago", si nu pentru ca nu am vrut ci pentru ca am ramas blocata aici de vreun an si ascult cel putin o data pe zi, ma intind pe scaun, privesc induioasata la Pipera si la Porsche Aviatiei, mi se par incantatoare, imi sprijin obrajii in palme, iar mai oftez ca nu ma cheama Emma, apoi ca nu ninge, apoi ca nu e soare, apoi ca ca nu locuiesc la o mansarda, apoi ca nu vrei sa facem dulceata de trandafiri, si tot asa. Deci, cum ar veni, ah, ce imi mai place!
Azi am zis ca eu si Bon am putea aprofunda relatia asa ca am inceput sa ii studiez indeaproape opera, pe Youtube, desigur. Cand ce sa vezi.. sensibilul meu Bon, ce face el, in piata publica?
Canta dupa cum joaca imberba de Likke Li. Si inca atat de frumos incat mi-au amintit de Beirut (interpretii si nu orasul). Si e si filmat amatoreste asa cum mi se par mie interesante actele muzicale.
In alta ordine de idei, inainte de a va lasa cu domnii si domnisoara, vreau doar sa mai mentionez ca eu ma bucur ca un copil mic cand vad ca tinerii muzicantii care imi plac mie se cunosc intre ei, isi vorbesc ba se mai si harjonesc muzical. Ma rog, unii chiar se casatoresc. Cum e tanarul asta de la Verve, Ashcroft care e casatorit cu o duduie dintr-o trupa (Spiritualized), de care credeam ca am auzit doar eu si rudele lor apropiate. Imi place trupa aia asa mult ca nu dau acuma nici o melodie, le dedic post special intr-o alta zi in care sunt la fel de ocupata ca azi. Si prietenii lui cei mai buni sunt Noel Gallagher si Chris Martin. Cum ar fi Smiley, Moga si CRBL, intelegeti. Revenind. Alti favoriti de-ai mei care se indragostira intre ei sunt Casablancas de la The Strokes si Regina Spektor.... mai intrebati-ma ca mai stiu!
Ma rog, intelegeti cat sunt de ocupata astazi.
Azi am zis ca eu si Bon am putea aprofunda relatia asa ca am inceput sa ii studiez indeaproape opera, pe Youtube, desigur. Cand ce sa vezi.. sensibilul meu Bon, ce face el, in piata publica?
Canta dupa cum joaca imberba de Likke Li. Si inca atat de frumos incat mi-au amintit de Beirut (interpretii si nu orasul). Si e si filmat amatoreste asa cum mi se par mie interesante actele muzicale.
In alta ordine de idei, inainte de a va lasa cu domnii si domnisoara, vreau doar sa mai mentionez ca eu ma bucur ca un copil mic cand vad ca tinerii muzicantii care imi plac mie se cunosc intre ei, isi vorbesc ba se mai si harjonesc muzical. Ma rog, unii chiar se casatoresc. Cum e tanarul asta de la Verve, Ashcroft care e casatorit cu o duduie dintr-o trupa (Spiritualized), de care credeam ca am auzit doar eu si rudele lor apropiate. Imi place trupa aia asa mult ca nu dau acuma nici o melodie, le dedic post special intr-o alta zi in care sunt la fel de ocupata ca azi. Si prietenii lui cei mai buni sunt Noel Gallagher si Chris Martin. Cum ar fi Smiley, Moga si CRBL, intelegeti. Revenind. Alti favoriti de-ai mei care se indragostira intre ei sunt Casablancas de la The Strokes si Regina Spektor.... mai intrebati-ma ca mai stiu!
Ma rog, intelegeti cat sunt de ocupata astazi.
Sunday, 14 September 2008
Astazi ne luam la revedere de la mare.
...cu un week end devenit o zi si noapte pentru ca dupa, ne-a luat vantul cortul. Dar cortul e portocaliu. Iar vantul (pe langa prietenul meu bun), unul de alunga corturile de pe plaja de la Vadu.
Ieri pe vremea asta ne chinuiam sa desfacem sforile unui zmeu, pe o plaja pustie. Ne plictiseam si mutam scaunele pe tarm, tragand aer sarat in piept si pozand in lumina gri, cu firisoare inspumate printre degetele de la picioare. Tu te speriai de meduze gigantice cu margini zimtate si albastre pe care eu le ridicam ca sa le arunc in larg, desi tu imi spuneai ca sunt moarte. Nu erau! Si ma uitam printre gene ca sa vad daca vezi cat sunt de curajoasa!
Noaptea trecuta dormeam pe o saltea mare pneumatica, sub pereti portocalii, acoperiti cu paturici albe de la Ikea, cu nisip in par si povesti cu arici soptite de mine la care tu adormeai instantaneu.
Inainte sa adormi imi povestisei de geamantanul rosu de piele, vechi, in care iti adunai toate comorile copilariei si adolescentei, iar eu induiosata staruisem sa il cauti si sa inramam primele tale benzi desenate. Desenate de tine adica.
Tot in noaptea aia mancasem Twix king size in timp ce ne bucuram de cate ori iesea luna dintre nori si lumina apa asa cum imi imaginam eu cand copil fiind, il cutreieram pe Eminescu. Eu ma bosumflasem de cateva ori cand pomenisei intamplari trecute, atat de trecute ca "nu te cunosteam pe tine, iubito", iar tu ca sa ma impaci, imi spusesei ca am nasul asa cum il aveau zanele in desenele animate ale copilariei tale. Functiona.
Dimineata urmatoare ne gasea mancand croissante si capsuni proaspete. Si anticipand placinta cu branza, mare si fierbinte ce urma.
Iar dimineata urmatoare, deja acasa, scriam pe blog cum a fost week endul nostru la mare. Si uite si melodia noastra de Septembrie CU tine.
Ieri pe vremea asta ne chinuiam sa desfacem sforile unui zmeu, pe o plaja pustie. Ne plictiseam si mutam scaunele pe tarm, tragand aer sarat in piept si pozand in lumina gri, cu firisoare inspumate printre degetele de la picioare. Tu te speriai de meduze gigantice cu margini zimtate si albastre pe care eu le ridicam ca sa le arunc in larg, desi tu imi spuneai ca sunt moarte. Nu erau! Si ma uitam printre gene ca sa vad daca vezi cat sunt de curajoasa!
Noaptea trecuta dormeam pe o saltea mare pneumatica, sub pereti portocalii, acoperiti cu paturici albe de la Ikea, cu nisip in par si povesti cu arici soptite de mine la care tu adormeai instantaneu.
Inainte sa adormi imi povestisei de geamantanul rosu de piele, vechi, in care iti adunai toate comorile copilariei si adolescentei, iar eu induiosata staruisem sa il cauti si sa inramam primele tale benzi desenate. Desenate de tine adica.
Tot in noaptea aia mancasem Twix king size in timp ce ne bucuram de cate ori iesea luna dintre nori si lumina apa asa cum imi imaginam eu cand copil fiind, il cutreieram pe Eminescu. Eu ma bosumflasem de cateva ori cand pomenisei intamplari trecute, atat de trecute ca "nu te cunosteam pe tine, iubito", iar tu ca sa ma impaci, imi spusesei ca am nasul asa cum il aveau zanele in desenele animate ale copilariei tale. Functiona.
Dimineata urmatoare ne gasea mancand croissante si capsuni proaspete. Si anticipand placinta cu branza, mare si fierbinte ce urma.
Iar dimineata urmatoare, deja acasa, scriam pe blog cum a fost week endul nostru la mare. Si uite si melodia noastra de Septembrie CU tine.
Tuesday, 9 September 2008
Song of the day si la ce ne duce el cu gandul...
Din seria "oldies but goldies", astazi ne delectam cu:
Intr-o lume ideala a oamenilor care inteleg exact ce vreau eu sa spun, acum NU ne amintim de o reclama mai veche la un provider de servicii de telefonie mobila. Ci poate de A Clockwork Orange.
Eu de fapt am vrut sa zic ca am vazut un film. Din el ar fi demn de mentionat doar ca apare Jarvis Cocker, ca Penelope Cruz still makes me go wild si ca pe fundal se gaseau niste Blur si niste Pulp, redesenate dar tari.
Aici vroiam sa ajung. Eu caut asta:
"The Universal" Written by Damon Albam, Graham Coxon, Steven Alexander James & David Rowntree. Performed by The Royal Philharmonic Orchestra.
Numai ca nu stiu unde.
Intr-o lume ideala a oamenilor care inteleg exact ce vreau eu sa spun, acum NU ne amintim de o reclama mai veche la un provider de servicii de telefonie mobila. Ci poate de A Clockwork Orange.
Eu de fapt am vrut sa zic ca am vazut un film. Din el ar fi demn de mentionat doar ca apare Jarvis Cocker, ca Penelope Cruz still makes me go wild si ca pe fundal se gaseau niste Blur si niste Pulp, redesenate dar tari.
Aici vroiam sa ajung. Eu caut asta:
"The Universal" Written by Damon Albam, Graham Coxon, Steven Alexander James & David Rowntree. Performed by The Royal Philharmonic Orchestra.
Numai ca nu stiu unde.
Thursday, 28 August 2008
Sziget 2008 en trois.
12 ore devenite a 14 hours drive, but here we are!
(note to myself - eu cu masina nu mai merg nicaieri niciodata)
"ah, imi place mult!"
ne-am dezmeticit suficient cat sa.... cum sa zic... use our getting high powers ca sa ne facem poze. rezultatul e elocvent. :)
si apoi, bazandu-ne pe acelasi puteri, nu am uitat sa mergem la primul nostru concert:
care ne-a placut atat de mult incat unii dintre noi si-au pierdut papucii. noroc ca ne ajutau in continuare the same powers asa ca ne-am amuzat si nu ne-am suparat. am incercat sa ii gasim dupa concert, am gasit altii, yay! am plecat acasa incaltati!A doua zi, mi-am comandat un cascaval pane (!!!). Er cu magiun si visine din visnata! Stiti bancu' cu visine? :)
m-am pregatit si m-am dus cocheta la Main Stage sa il vad pe Ricky Wilson! Ingrat ca de obicei, s-a facut ca nu ma vede!
apoi, un alt baiat de poveste, cu caciulita verde! la fel de verde ca ochelarii unui tanar domn din public pe care Jay i-a solicitat ca sa ii poarte el. melting....
am trecut podul in fiecare zi...
iar in seara urmatoare, partea masculina a grupului a ars-o extrem! :) No, no getting high aici!
dar aici da! concert Apocalyptica! Hmm.. n-am inteles nimic! Si nici camera se pare!
au fost si momente lungi de asteptare... Noi ne-am facut de lucru intelectual, altii au sarit cu coarda!
Roisin (pentru a treia oara anul asta, o plac da' nici ca mai pot sa o vad si in Noiembrie), REM (revin cu post de sine stator), The Wombats - nici io nu ii identificam, dar asta o sa va ajute, Babyshambles - mai plictistiti si plictisitori ca niciodata si The Killers, hmm... a little disappointing.
Atata. Mai mergem.
Subscribe to:
Posts (Atom)
