La B'estfest 09! Yay!
O incantare pentru Nicusor al meu, sunt convinsa.
Friday 12 December 2008
Tuesday 9 December 2008
how low can you go
Pentru ca se pare ca blog-ul meu o ia din ce in ce mai jos si ma depaseste in frivolitate chiar si pe mine si pentru ca am si memorie proasta dar pe Suzi sa imi aduca aminte ce vroiam sa scriu (the Boizon fact), iata deci ce vroiam sa zic:
Sunday 7 December 2008
guilty pleasures
Am mai recunoscut si o mai fac o data: cinematografic, ma incant la toate dubiosenile. Ma uit la orice, de la inceput pana la capat, indiferent cat e de prost, o data inceput trebuie terminat, ma uit si pe Hallmark la un film de dupa masa incredibil de prost numai pentru senzatia de a vedea un film la televizor, dupa masa, in cursul saptamanii. Merg la cinematograf cel putin o data pe saptamana, in general miercurea, astia cu Orange stiti de ce. Si pentru ca nu avem in fiecare saptamana Gus van Sant, vad mai mult prostii, filme romanesti incredibil de proaste, filme de actiune bazate pe jocuri video, animatii mediocre etc, etc.
Ce vroiam sa spun de fapt in acest post care se anunta initial de trei randuri e ca la noi aici peste ocean, tocmai ce am vazut un trailer incantator la o pelicula si mai incantatoare, in theaters cand altcandva decat on Christmas Day. A se citi "in theaters" si "on Christmas Day" cu cea mai groasa, misterioasa si americanizata voce posibila, un Constantin Cotimanis de-al lor de nu mai clipesti pana nu zice ce avea de zis.
"Marley and Me" iese de Craciun. E cu un pui de labrador auriu si destul de intreprinzator din ce am vazut. Eu sunt pe principiul deja cunoscut "dogs are my favourite people", mai ales labradorul auriu. Am chiar un labrador wanna be, cocker, auriu, revin. Visez ca orice urbana care se respecta la masculul auriu, cu care sa alerg pe plaja, etc. Apoi... cu Marley se joaca in filmul asta Owen Wilson. Pe Owen l-am simpatizat initial prin alianta, Ben Stiller mi l-a recomandat, l-am acceptat pentru ca am o slabiciune anterior mentionata pentru zulufi aurii si baieti stangaci. M-a cucerit definitiv in The Darjeeling Limited, ar putea sa joace si in Indiana Jones episodul 15 (scuze fanilor), tot mi-ar fi drag.
Duduia care ii da replica este si ea o all time favourite. Ma rog, adica ambii imi sunt simpatici intr-o categorie B a simpaticilor mei preferati, face sens? Revenind, deci ziceam ca EA e Jenn. Aniston. Pe care o plac ca de la fata cu maxilarul lat care crede ca are farmec la fata cu maxilarul lat care chiar are farmec. O mai plac pentru ca mi-am petrecut primii ani de facultate cu ea si prietenii ei (la momentul respectiv visam sa ma marit cu Chandler). Pentru ca asa cred eu ca suntem amuzante amandoua intr-un fel naiv si natural. Si mai ales pentru ca I empathize cu ea complet. Si nu cu Brad. Si sub nici o forma cu Angelina. Cu care as vrea sa fac altceva, chiar as vrea si tot bazat pe empatie, dar despre asta alta data.
Deci, Christmas Day, Marley, Owen si Jenn. si Alan Arkin, pentru intelectuali. Abia astept!
Ce vroiam sa spun de fapt in acest post care se anunta initial de trei randuri e ca la noi aici peste ocean, tocmai ce am vazut un trailer incantator la o pelicula si mai incantatoare, in theaters cand altcandva decat on Christmas Day. A se citi "in theaters" si "on Christmas Day" cu cea mai groasa, misterioasa si americanizata voce posibila, un Constantin Cotimanis de-al lor de nu mai clipesti pana nu zice ce avea de zis.
"Marley and Me" iese de Craciun. E cu un pui de labrador auriu si destul de intreprinzator din ce am vazut. Eu sunt pe principiul deja cunoscut "dogs are my favourite people", mai ales labradorul auriu. Am chiar un labrador wanna be, cocker, auriu, revin. Visez ca orice urbana care se respecta la masculul auriu, cu care sa alerg pe plaja, etc. Apoi... cu Marley se joaca in filmul asta Owen Wilson. Pe Owen l-am simpatizat initial prin alianta, Ben Stiller mi l-a recomandat, l-am acceptat pentru ca am o slabiciune anterior mentionata pentru zulufi aurii si baieti stangaci. M-a cucerit definitiv in The Darjeeling Limited, ar putea sa joace si in Indiana Jones episodul 15 (scuze fanilor), tot mi-ar fi drag.
Duduia care ii da replica este si ea o all time favourite. Ma rog, adica ambii imi sunt simpatici intr-o categorie B a simpaticilor mei preferati, face sens? Revenind, deci ziceam ca EA e Jenn. Aniston. Pe care o plac ca de la fata cu maxilarul lat care crede ca are farmec la fata cu maxilarul lat care chiar are farmec. O mai plac pentru ca mi-am petrecut primii ani de facultate cu ea si prietenii ei (la momentul respectiv visam sa ma marit cu Chandler). Pentru ca asa cred eu ca suntem amuzante amandoua intr-un fel naiv si natural. Si mai ales pentru ca I empathize cu ea complet. Si nu cu Brad. Si sub nici o forma cu Angelina. Cu care as vrea sa fac altceva, chiar as vrea si tot bazat pe empatie, dar despre asta alta data.
Deci, Christmas Day, Marley, Owen si Jenn. si Alan Arkin, pentru intelectuali. Abia astept!
Wednesday 3 December 2008
Saturday 29 November 2008
Logic! :)
Scurt ca tocmai ma cearta mama ca mananc prea multa sare si ca pierd vremea scriind chestii pentru care nu ma plateste nimeni (ah, I missed that): Suzi este si mai incantatoare decat de obicei, pentru ca ne mentioneaza si pe mine si pe Ramona intr-un interviu, o farama de celebritate cu link spre acest blog. Interviul ei adorabil (pentru ca da, a dat interviu si a vorbit si despre familie si despre planurile de viitor) e aici.
Asa, logic, creste traficul, intra oamenii la Iulia pe blog sa vada ce bloguri ii plac lu Suzi si cand colo ce sa vezi la Iulia pe blog, jale si lamentare! Numai mie mi se putea intampla, sincronizare perfecta, cred ca acuma nu mai intra nici aia care intrau de obicei!
Sunt bine! Revin sa povestesc si eu ceva cu autobuzul, ca ma inspirat Suzi!
Asa, logic, creste traficul, intra oamenii la Iulia pe blog sa vada ce bloguri ii plac lu Suzi si cand colo ce sa vezi la Iulia pe blog, jale si lamentare! Numai mie mi se putea intampla, sincronizare perfecta, cred ca acuma nu mai intra nici aia care intrau de obicei!
Sunt bine! Revin sa povestesc si eu ceva cu autobuzul, ca ma inspirat Suzi!
Wednesday 26 November 2008
Intens.
Cum poti sa scrii pe un blog cat esti de trist si speriat? Cum poti sa scrii ca pentru prima oara in viata, nu vezi nicio solutie la ce se intampla si simti ca de-acum inainte, nu ma poti sa lupti, e doar ce-o fi, o fi? Si toate astea rugandu-te sa nu trebuiasca sa dai detalii. Nimanui. Cum sa scrii fara sa trezesti intrebari, compasiune, incurajari naive, politicoase, bine intentioante sau griji? Sau fara sa fii patetic?
Pui o melodie si iti doresti sa treaca totul ca sa poti sa scrii despre concertul lui Nigel Kennedy de luni (de care oricum nu prea ai putut sa te bucuri), de Tricky azi, de carti si filme si de cadouri de Mos Nicolae.
Pui deci melodia, te urci in avion poimaine la ora 6 am, traversezi oceanul cu o escala de 7 ore la Amsterdam de care nici macar nu o sa te bucuri cum ai face-o in mod normal si odata ajunsa acolo, nu mai scrii despre tristeti ci despre unt de arahide si Dr. Pepper.
Asa sa fie atunci.
Pui o melodie si iti doresti sa treaca totul ca sa poti sa scrii despre concertul lui Nigel Kennedy de luni (de care oricum nu prea ai putut sa te bucuri), de Tricky azi, de carti si filme si de cadouri de Mos Nicolae.
Pui deci melodia, te urci in avion poimaine la ora 6 am, traversezi oceanul cu o escala de 7 ore la Amsterdam de care nici macar nu o sa te bucuri cum ai face-o in mod normal si odata ajunsa acolo, nu mai scrii despre tristeti ci despre unt de arahide si Dr. Pepper.
Asa sa fie atunci.
Tuesday 25 November 2008
Friday 21 November 2008
Actiune si suspans.
Vine o vreme cand te saturi sa se mai adoarma la filmele pe care le alegi tu spre vizionare, cand nu mai gasesti argumente pentru care ar trebuie sa ne uitam la Heima sau la Lolita lu' Kubrick asa ca accepti sa mergi la cinema pentru ultimul Bond - Quantum of Solace (cu permisiunea dvs, primul Bond din cariera mea de cinefil si din seria remake-urilor). Intri la film deja blazata, dar cu un aer angelic si ingaduitor, sperand sa se observe si bifeze marinimia ta de a propune pelicula, rezerva bilete si cel mai important, de a te prezenta.
Ma infofolesc gandindu-ma ca urmeaza ore lungi, friguroase si bling-blingistice cinematografic. Nu vreau floricele, ma prinde povestea unui tanar ce vazuse filmul in aceeasi sala cu cateva ore inainte si tocmai se reintorsese sa isi caute cheile de la masina pe sub scaun, privesc usor aroganta la tinerii veniti la mall sa il vada pe agentul 007.
Trec exact, sa zic... 15 secunde, trece genericu', trece si dispretul, ma trezesc cu gura cascata, cu unghiile in bratul lui V si cu intrebari agitate de genul: "pai da el nu vede ca nu are pe unde sa sara pe cladirea cealalta?", "ah, vine ala din spate si el nu stie" si tot asa. Ma prinde complet, 2 ore tac chitic, privesc ecranul cu ochii mari si gura deschisa, imi doresc sa fiu agent secret, sa descurc ite, sa distrug conspiratii, sa am back up si un device prin care sa urmaresc oamenii prin gps. Si o arma automata desigur.
Filmul e slab, Daniel Craig mie nu imi place desi are tot ce ii trebuie ca sa imi placa, nici duduia Bond Girl nu ma complexeaza suficient incat sa zic ca e bine aleasa, o preferam pe Monica Barladeanu desi si aia imi e antipatica. Intriga e la moda tare, e cu ecologia, salvarea planetei, conspiratii si raufactori care vor sa distruga mediul. Sau ceva de genul asta. O manea.
E important insa de mentionat ca eu prezint simptome interesante in momentul in care ma uit la filme si ma identific cu personajul total. Nu la modul ah, as vreau sa fiu Amelie sau ah, eu eram Scarlett O' Hara... Nu... mult mai profund si responsabil! Adica, vreau sa fiu agent secret, geolog care descopera chestii, pirat, inventator, chimist si cu voia dvs asasin platit. M-am bucurat deci la 007 nevoie mare, am stat cu sufletul la gura pana la sfarsit, am comunicat cu Bond cat a fost nevoie, pentru ca na, eu aveam o vedere mai de ansamblu si el poate nu stia ce se intampla in secventele in care el nu apare si tot asa, vaaaaiii... i love action movies!
Si daca tot suntem la capitolul, zic sa mai povestesc pe scurt cum acum vreun an, doi, cam pe vremea cand aparea un film cu Bourne (nu stiu daca identitatea, suprematia sau ultimatumul), eu eram in New York si ma uitam intr-o dimineata, cum tot Times Square-ul era imbracat de un cearsaf imens pe care scria "Friday, Bourne is coming home!". M-am panicat, mi-am intrebat prietenii rezidenti daca trebuie sa plecam noi, mi-au zis sa stau linistita ca nu ne ocupa nimeni, e doar o reclama pentru ultimul film din seria Bourne, pe care daca sunt cuminte, mergem vineri sa-l vedem. (Pentru noi astia cunoscatorii intra-le lu' Bourne, aflam deci ca Bourne e din New York). Am tacut malc si am fost cuminte, asa ca pana vineri am vazut si primele doua parti ale trilogiei (hahahaah) si apoi joi seara am spus rugaciuni pentru Bourne, care vineri s-a salvat si m-a cucerit definitiv astfel ca inca mai zic "baaaaai.. sa il vezi tu pe Bourne cat de tare e!". My all time favourite action movie. Ca oricum in afara de el, am mai vazut doar Quantum of Solace. Am mai zis o data, ca nu stiu de ce se numea asa?
Ma infofolesc gandindu-ma ca urmeaza ore lungi, friguroase si bling-blingistice cinematografic. Nu vreau floricele, ma prinde povestea unui tanar ce vazuse filmul in aceeasi sala cu cateva ore inainte si tocmai se reintorsese sa isi caute cheile de la masina pe sub scaun, privesc usor aroganta la tinerii veniti la mall sa il vada pe agentul 007.
Trec exact, sa zic... 15 secunde, trece genericu', trece si dispretul, ma trezesc cu gura cascata, cu unghiile in bratul lui V si cu intrebari agitate de genul: "pai da el nu vede ca nu are pe unde sa sara pe cladirea cealalta?", "ah, vine ala din spate si el nu stie" si tot asa. Ma prinde complet, 2 ore tac chitic, privesc ecranul cu ochii mari si gura deschisa, imi doresc sa fiu agent secret, sa descurc ite, sa distrug conspiratii, sa am back up si un device prin care sa urmaresc oamenii prin gps. Si o arma automata desigur.
Filmul e slab, Daniel Craig mie nu imi place desi are tot ce ii trebuie ca sa imi placa, nici duduia Bond Girl nu ma complexeaza suficient incat sa zic ca e bine aleasa, o preferam pe Monica Barladeanu desi si aia imi e antipatica. Intriga e la moda tare, e cu ecologia, salvarea planetei, conspiratii si raufactori care vor sa distruga mediul. Sau ceva de genul asta. O manea.
E important insa de mentionat ca eu prezint simptome interesante in momentul in care ma uit la filme si ma identific cu personajul total. Nu la modul ah, as vreau sa fiu Amelie sau ah, eu eram Scarlett O' Hara... Nu... mult mai profund si responsabil! Adica, vreau sa fiu agent secret, geolog care descopera chestii, pirat, inventator, chimist si cu voia dvs asasin platit. M-am bucurat deci la 007 nevoie mare, am stat cu sufletul la gura pana la sfarsit, am comunicat cu Bond cat a fost nevoie, pentru ca na, eu aveam o vedere mai de ansamblu si el poate nu stia ce se intampla in secventele in care el nu apare si tot asa, vaaaaiii... i love action movies!
Si daca tot suntem la capitolul, zic sa mai povestesc pe scurt cum acum vreun an, doi, cam pe vremea cand aparea un film cu Bourne (nu stiu daca identitatea, suprematia sau ultimatumul), eu eram in New York si ma uitam intr-o dimineata, cum tot Times Square-ul era imbracat de un cearsaf imens pe care scria "Friday, Bourne is coming home!". M-am panicat, mi-am intrebat prietenii rezidenti daca trebuie sa plecam noi, mi-au zis sa stau linistita ca nu ne ocupa nimeni, e doar o reclama pentru ultimul film din seria Bourne, pe care daca sunt cuminte, mergem vineri sa-l vedem. (Pentru noi astia cunoscatorii intra-le lu' Bourne, aflam deci ca Bourne e din New York). Am tacut malc si am fost cuminte, asa ca pana vineri am vazut si primele doua parti ale trilogiei (hahahaah) si apoi joi seara am spus rugaciuni pentru Bourne, care vineri s-a salvat si m-a cucerit definitiv astfel ca inca mai zic "baaaaai.. sa il vezi tu pe Bourne cat de tare e!". My all time favourite action movie. Ca oricum in afara de el, am mai vazut doar Quantum of Solace. Am mai zis o data, ca nu stiu de ce se numea asa?
Wednesday 12 November 2008
Tuesday 11 November 2008
Public Holidays pentru toata lumea
Unii dintre voi, tineri angajati in multinationale sau si mai bine, locuind pe alte meleaguri, cum ar veni dincolo de Dunare, lantul Carpatilor, muntii Padurea Neagra, Capul Bunei Sperante, aaaa... asa.. unii dintre voi sigur sunteti familiarizati cu sincreticul concept de Public Holiday. Sau daca nu, va zic eu cum e... eu stau la birou in Pipera, luni dimineata, ploaie, si nici coafura si nici organismul nu rezista la 17 out of the office reply-uri din care imi sar in ochi cu litere taioase si reci "public holiday", "bank holiday', Labor day", "Columbus Day", "Memorial Day" si saving the best for last "Martin Luther King Day". No access to e-mail or voicemail. "The Flag Day". I will get back to you upon my retun...
Emotiile sunt mixte: de la usurare ca se prelungesc deadline-uri si sunt anulate meeting-uri si call conference-uri pana la ura, invide, necaz si dusmanie ca eu am out of the office reply din-asta de doua ori pe an. De fapt o data, pentru ca 1 Decembrie e intotdeauna duminica si miroase a fasole cu ciolan gatita in direct la PRO TV asa ca stau ascunsa. Iar ailalta e de 1 Mai, cand daca nu e duminica, oricum cade intr-o zi dubioasa cand nu stii cand exact sa pleci la mare, daca sa mai pleci la mare si parca te rogi sa ploua ca sa nu pleci nici tu la mare ca oricum e aglomerat si numai pusti beti, da' sa nu faca nici restu' gratar pe un picior de vedeatza in parcare, sa adoarma orasul sub un covor de fum de mici si pet-uri. Ah!
Iata insa ca daca te concentrezi suficient, se mai adauga in viata ta corporatista inca 2 zile libere pe an, considerate sarbatori nationale! Asa a grait mail-ul de la HR, eu l-am deschis frecandu-mi manutzele si amuzamentul nu a intarziat sa apara.
Reproduc:
Please be informed that starting with 31st of October 2008 the Romanian Government under Law no. 202/2008, which amends the Romanian Labor Code has approved two additional Public Holidays.
The public holidays' supplementation refers to two important religious holidays:
(i) the first and second days of "Rusalii" (Whitsuntide) – to be determined each year by consultation of the religious holidays calendar of each religion (this day is always celebrated on Sunday, in the 7th week after Eastern);
(ii) "Adormirea Maicii Domnului"(Saint Mary's Day) – on 15th of August.
Although at a first glance this supplementation seems to cover additional tree (3) days, it is in fact a two (2) days supplementation (since the first day of "Whitsuntide" is always a Sunday).
Avem asadar aceasta 1st day of "Rusalii" (Whitsuntide) – always celebrated on Sunday, in the 7th week after Easter drept zi libera de la stat. Nu-i misto? Deci cum ar veni duminica din a saptea saptamana de dupa Paste, care Pastele se sarbatoreste in prima duminica de dupa prima luna plina care urmeaza echinoctiului de primavara. A inteles toata lumea?
Pe acest principiu, dupa cum zice un coleg de birou, hai sa facem sarbatori nationale toate duminicile pare, a saptea zi dupa duminica in care cade Craciunul si tot asa.
Am scris mult, ca as mai povesti si de mailul doi de la HR care mentiona in doua randuri ce se intampla cu cei de alte religii, cum cica si Sf Marie e sarbatoare nationala, pe 15 august si cum prin natura meseriei bratara de aur, eu ma bucur si de 9 August care e IT Industry Day si deci zi libera care, ati ghicit bine, anul asta a picat intr-o sambata si deci in anul care vine, pica intr-o duminica. Sper doar sa nu fie a 14-a duminica de dupa Sf Constantin si Elena, ca am senzatia ca se anuleaza reciproc.
Emotiile sunt mixte: de la usurare ca se prelungesc deadline-uri si sunt anulate meeting-uri si call conference-uri pana la ura, invide, necaz si dusmanie ca eu am out of the office reply din-asta de doua ori pe an. De fapt o data, pentru ca 1 Decembrie e intotdeauna duminica si miroase a fasole cu ciolan gatita in direct la PRO TV asa ca stau ascunsa. Iar ailalta e de 1 Mai, cand daca nu e duminica, oricum cade intr-o zi dubioasa cand nu stii cand exact sa pleci la mare, daca sa mai pleci la mare si parca te rogi sa ploua ca sa nu pleci nici tu la mare ca oricum e aglomerat si numai pusti beti, da' sa nu faca nici restu' gratar pe un picior de vedeatza in parcare, sa adoarma orasul sub un covor de fum de mici si pet-uri. Ah!
Iata insa ca daca te concentrezi suficient, se mai adauga in viata ta corporatista inca 2 zile libere pe an, considerate sarbatori nationale! Asa a grait mail-ul de la HR, eu l-am deschis frecandu-mi manutzele si amuzamentul nu a intarziat sa apara.
Reproduc:
Please be informed that starting with 31st of October 2008 the Romanian Government under Law no. 202/2008, which amends the Romanian Labor Code has approved two additional Public Holidays.
The public holidays' supplementation refers to two important religious holidays:
(i) the first and second days of "Rusalii" (Whitsuntide) – to be determined each year by consultation of the religious holidays calendar of each religion (this day is always celebrated on Sunday, in the 7th week after Eastern);
(ii) "Adormirea Maicii Domnului"(Saint Mary's Day) – on 15th of August.
Although at a first glance this supplementation seems to cover additional tree (3) days, it is in fact a two (2) days supplementation (since the first day of "Whitsuntide" is always a Sunday).
Avem asadar aceasta 1st day of "Rusalii" (Whitsuntide) – always celebrated on Sunday, in the 7th week after Easter drept zi libera de la stat. Nu-i misto? Deci cum ar veni duminica din a saptea saptamana de dupa Paste, care Pastele se sarbatoreste in prima duminica de dupa prima luna plina care urmeaza echinoctiului de primavara. A inteles toata lumea?
Pe acest principiu, dupa cum zice un coleg de birou, hai sa facem sarbatori nationale toate duminicile pare, a saptea zi dupa duminica in care cade Craciunul si tot asa.
Am scris mult, ca as mai povesti si de mailul doi de la HR care mentiona in doua randuri ce se intampla cu cei de alte religii, cum cica si Sf Marie e sarbatoare nationala, pe 15 august si cum prin natura meseriei bratara de aur, eu ma bucur si de 9 August care e IT Industry Day si deci zi libera care, ati ghicit bine, anul asta a picat intr-o sambata si deci in anul care vine, pica intr-o duminica. Sper doar sa nu fie a 14-a duminica de dupa Sf Constantin si Elena, ca am senzatia ca se anuleaza reciproc.
Wednesday 5 November 2008
Tuesday 4 November 2008
Combinatii.
Sa fiu sincera, nu imi pot aminti cum l-am descoperit pe Bon Iver (pe langa multe alte lucruri, nu descoperite, uitate). Mai sunt inca o data sincera si recunosc si ca nu am trecut mai departe de "For Emma, forever ago", si nu pentru ca nu am vrut ci pentru ca am ramas blocata aici de vreun an si ascult cel putin o data pe zi, ma intind pe scaun, privesc induioasata la Pipera si la Porsche Aviatiei, mi se par incantatoare, imi sprijin obrajii in palme, iar mai oftez ca nu ma cheama Emma, apoi ca nu ninge, apoi ca nu e soare, apoi ca ca nu locuiesc la o mansarda, apoi ca nu vrei sa facem dulceata de trandafiri, si tot asa. Deci, cum ar veni, ah, ce imi mai place!
Azi am zis ca eu si Bon am putea aprofunda relatia asa ca am inceput sa ii studiez indeaproape opera, pe Youtube, desigur. Cand ce sa vezi.. sensibilul meu Bon, ce face el, in piata publica?
Canta dupa cum joaca imberba de Likke Li. Si inca atat de frumos incat mi-au amintit de Beirut (interpretii si nu orasul). Si e si filmat amatoreste asa cum mi se par mie interesante actele muzicale.
In alta ordine de idei, inainte de a va lasa cu domnii si domnisoara, vreau doar sa mai mentionez ca eu ma bucur ca un copil mic cand vad ca tinerii muzicantii care imi plac mie se cunosc intre ei, isi vorbesc ba se mai si harjonesc muzical. Ma rog, unii chiar se casatoresc. Cum e tanarul asta de la Verve, Ashcroft care e casatorit cu o duduie dintr-o trupa (Spiritualized), de care credeam ca am auzit doar eu si rudele lor apropiate. Imi place trupa aia asa mult ca nu dau acuma nici o melodie, le dedic post special intr-o alta zi in care sunt la fel de ocupata ca azi. Si prietenii lui cei mai buni sunt Noel Gallagher si Chris Martin. Cum ar fi Smiley, Moga si CRBL, intelegeti. Revenind. Alti favoriti de-ai mei care se indragostira intre ei sunt Casablancas de la The Strokes si Regina Spektor.... mai intrebati-ma ca mai stiu!
Ma rog, intelegeti cat sunt de ocupata astazi.
Azi am zis ca eu si Bon am putea aprofunda relatia asa ca am inceput sa ii studiez indeaproape opera, pe Youtube, desigur. Cand ce sa vezi.. sensibilul meu Bon, ce face el, in piata publica?
Canta dupa cum joaca imberba de Likke Li. Si inca atat de frumos incat mi-au amintit de Beirut (interpretii si nu orasul). Si e si filmat amatoreste asa cum mi se par mie interesante actele muzicale.
In alta ordine de idei, inainte de a va lasa cu domnii si domnisoara, vreau doar sa mai mentionez ca eu ma bucur ca un copil mic cand vad ca tinerii muzicantii care imi plac mie se cunosc intre ei, isi vorbesc ba se mai si harjonesc muzical. Ma rog, unii chiar se casatoresc. Cum e tanarul asta de la Verve, Ashcroft care e casatorit cu o duduie dintr-o trupa (Spiritualized), de care credeam ca am auzit doar eu si rudele lor apropiate. Imi place trupa aia asa mult ca nu dau acuma nici o melodie, le dedic post special intr-o alta zi in care sunt la fel de ocupata ca azi. Si prietenii lui cei mai buni sunt Noel Gallagher si Chris Martin. Cum ar fi Smiley, Moga si CRBL, intelegeti. Revenind. Alti favoriti de-ai mei care se indragostira intre ei sunt Casablancas de la The Strokes si Regina Spektor.... mai intrebati-ma ca mai stiu!
Ma rog, intelegeti cat sunt de ocupata astazi.
Monday 3 November 2008
Doamnelor si domnilor, atentie!
Citeam acum ceva vreme pe blogul lui Raul ca daca nu mai scrii nimic pe blog timp de 3 saptamani (sau era doua, sau era sase?) esti oficial considerat mort in lumea blogosferei. Asa ca am murit.
Rugamintile (nu foarte insistente) ale celor doi cititori ai mei Catalin si Ionut (profit de ocazie sa le multumesc pentru politete) m-au convins sa revin. Cel mai mult m-a convins sa revin eterna mea fraza "mama, ce-as fi scris asta pe blog" si ochii lui V. dati peste cap, tot de el, de cate ori o auzea.
Asa ca, de azi de luni, cel mai corect, incep! Deci sa scriu ceva, zic!
Rugamintile (nu foarte insistente) ale celor doi cititori ai mei Catalin si Ionut (profit de ocazie sa le multumesc pentru politete) m-au convins sa revin. Cel mai mult m-a convins sa revin eterna mea fraza "mama, ce-as fi scris asta pe blog" si ochii lui V. dati peste cap, tot de el, de cate ori o auzea.
Asa ca, de azi de luni, cel mai corect, incep! Deci sa scriu ceva, zic!
Monday 29 September 2008
Elevator.
Vazut Elevator pentru a doua oara, sambata, la noul Eurocinema.
Pe Liternet mai multe detalii.
Highly recommended.
Parfum.
Pe scurt, asa speciala si ravisanta cum ma vad io, nu am nici o identitate olfactiva. Adica inainte sa radeti, mai cititi o data ca nu e chiar asa de rau. Zic doar ca io sunt vehementa si uneori chiar si snoaba in alegeri, numai asta cu parfumurile nu mi-a iesit. Adica, nu-i asa grav zic io, sau oare e? Ca nu am nici un parfum preferat, desi imi cumpar unul pe luna, ala unu' nu imi mai place cand ajung acasa, iar pe-alea de le primesc nu le folosesc pentru ca ei bine, nu imi plac. Asa ca ma aflu in fata unei serioase probleme si chicklit-ul inca nu m-a invatat cum sa supravietuiesc: oare nu s-a inventat parfumul care sa imi placa mie? Oare femeia Cosmo ce-ar face?
Sau, uite ca daca stau mai bine sa ma gandesc... imi plac unele parfumuri. Dar intotdeauna cele de pe fetele de pe langa mine. Toate prietenele mele miros intotdeauna a mere verzi si flori de camp, ah, atat de frumos. Si imi doresc sa miros si eu asa, imi cumpar parfumul, nu imi mai place deloc, il tin cate un an langa celelalte, apoi il fac cadou lu' tanti Mihaela care imi face la randul ei curat in apartament si uite asa, iara trebuie sa imi cumpar parfum nou.
Ar mai fi chestia asta ca ca imi bazez deciziile de cumparare pe criterii personale, evident deloc olfactive, dupa cum urmeaza: achizitionat acum cativa ani Glamorous de la Ralph Lauren doar pentru ca Penelope Cruz era imaginea lui (da, stiu, si aveam vreo 25 de ani pe vremea aia), achizionat Moon Sparkle de la Escada doar pentru ca "moon sparkle" suna intr-un mare fel, apoi "In Love Again" de la Gaultier, de pe JFK, doar pentru ca tocmai ce ma indragostisem, vaaaai, groaznic... ca sa nu mai zic ca pe tanarul nu l-am mai vazut niciodata. Acuma viitorul meu parfum pare a fi Daisy de la Marc Jacobs pentru ca capacul in forma de margareta si sincer acuma, cui nu-i plac margaretele?! Uite un parfum cu miros de margarete mi-as lua...
Stiti ce greu e atunci cand iti plac sticlutele, accesoriile, colajele, cuvintele, fluturasii, margaretele, actritele de la Hollywood, culorile, etc, etc... sa iti placa si parfumul asociat?
Cand vrei sa iti iei parfum si mirosi testere, mai simti ceva dupa primul? Le vrei pe toate. Doar daca nu e gretos de dulce si nici atunci parca nu esti convinsa sa il lasi jos, mai ales daca are ceva culori vii pe cutie... Iar totul de obicei se intampla inainte de o imbarcare, asa ca iti auzi numele in difuzoare, fugi repede cu parfumul din mana la casa, se nimereste a fi un Ghivency, ce ne facem ca nici asta nu imi place... revistele mai zic sa mirosi un pahar cu apa sau niste boabe de cafea intre mirositul testerelor de parfum, cum ar fi sa zic io acolo la tanti la casa, sa imi dea niste boabe de cafea ca mai am raftul Clinique si Dior sau si cafea si apa ca sa nu ma intorc inainte de Channel...
Postul asta era oricum despre altceva, am vrut doar sa fac o introducere scurta. Nu mi-a iesit, asa ca va urma.
Sau, uite ca daca stau mai bine sa ma gandesc... imi plac unele parfumuri. Dar intotdeauna cele de pe fetele de pe langa mine. Toate prietenele mele miros intotdeauna a mere verzi si flori de camp, ah, atat de frumos. Si imi doresc sa miros si eu asa, imi cumpar parfumul, nu imi mai place deloc, il tin cate un an langa celelalte, apoi il fac cadou lu' tanti Mihaela care imi face la randul ei curat in apartament si uite asa, iara trebuie sa imi cumpar parfum nou.
Ar mai fi chestia asta ca ca imi bazez deciziile de cumparare pe criterii personale, evident deloc olfactive, dupa cum urmeaza: achizitionat acum cativa ani Glamorous de la Ralph Lauren doar pentru ca Penelope Cruz era imaginea lui (da, stiu, si aveam vreo 25 de ani pe vremea aia), achizionat Moon Sparkle de la Escada doar pentru ca "moon sparkle" suna intr-un mare fel, apoi "In Love Again" de la Gaultier, de pe JFK, doar pentru ca tocmai ce ma indragostisem, vaaaai, groaznic... ca sa nu mai zic ca pe tanarul nu l-am mai vazut niciodata. Acuma viitorul meu parfum pare a fi Daisy de la Marc Jacobs pentru ca capacul in forma de margareta si sincer acuma, cui nu-i plac margaretele?! Uite un parfum cu miros de margarete mi-as lua...Stiti ce greu e atunci cand iti plac sticlutele, accesoriile, colajele, cuvintele, fluturasii, margaretele, actritele de la Hollywood, culorile, etc, etc... sa iti placa si parfumul asociat?
Cand vrei sa iti iei parfum si mirosi testere, mai simti ceva dupa primul? Le vrei pe toate. Doar daca nu e gretos de dulce si nici atunci parca nu esti convinsa sa il lasi jos, mai ales daca are ceva culori vii pe cutie... Iar totul de obicei se intampla inainte de o imbarcare, asa ca iti auzi numele in difuzoare, fugi repede cu parfumul din mana la casa, se nimereste a fi un Ghivency, ce ne facem ca nici asta nu imi place... revistele mai zic sa mirosi un pahar cu apa sau niste boabe de cafea intre mirositul testerelor de parfum, cum ar fi sa zic io acolo la tanti la casa, sa imi dea niste boabe de cafea ca mai am raftul Clinique si Dior sau si cafea si apa ca sa nu ma intorc inainte de Channel...
Postul asta era oricum despre altceva, am vrut doar sa fac o introducere scurta. Nu mi-a iesit, asa ca va urma.
Saturday 20 September 2008
Furtuna tropicala, zic.
"Furtuna tropicala" suna ca numele unui film pe care nu l-as vedea niciodata. Dar niciodata. Nu ma intereseaza si nu ma ating filmele despre catrastofe naturale, nici despre fenomene meteorologice petrecute la tropice. Hai sa zic ca asta cu "tropical" ma incanta un pic, fiind fire solara si iubitoare de canicula, exotic si cocos. Si cu o nostalgie pentru "Tropikana" la plic de aluminiu, cu paiul lipit pe spate....
Aaa, ca sa nu mai zic de poster:
Cu toate astea, acuma, dupa ce l-am vazut, il recomand. Si o iau punctual:
Pe Ben Stiller l-am tolerat spre simpatizat dintotdeauna. Uneori mi s-a parut super smart, alteori grosier. On top of everything este fiul real si in viata de zi cu zi al domnului Frank Constanza, asa ca il plac si numai pentru asta. Cu Jack Black ma vad intr-o relatie de cuplu. E total neatragator, dar mie imi place, mi-a placut in siropul ala de Holiday, l-am adorat in pielea lui Kung Fu Panda si sunt sigura ca o sa il iubesc in Be Kind Rewind al lu' Gondry. Si asa parteneri de cuplu, ne-am hlizi si am asculta si muzica lui, lui adica a trupei lui Tenacious D, dintre care recomand Fuck Her Gently. De ce il plac pe Robert Downey Jr nu cred ca trebuie sa mai zic si sa ridice cu piatra ala de nu il place. Iar pe Nick Nolte il ador inca de cand aveam vreo 5 ani, ma uitam la Om Bogat, Om Sarac si mama zicea ca e rau. Aici avem un Nolte usor desfigurat, ravasit care ne aminteste de Nolte din Paris Je T'aime si la care iti vine sa faci ca 50 cent si sa soptesti "respect!" in timp ce iti bati cu pumnul partea stanga a pieptului si iti pupi inelul. Matthew Mcconaughey, ca n-am stiut niciodata cum se pronunta, d-apoi cum se scrie, imi devine si el simpatic, mi se pare ca are un rol care il avantajeaza, in continuare nu cred ca este barbat fatal, dar vai e adorabil. Am lasat la sfarsit cireasa de pe tort... pe Tom Cruise care face un rol incredibil, atat de incredibil incat eu nu l-am recunoscut pana la sfarsitulu filmului, rol secundar si plin de clisee dar pe care Cruise il face extraordinar. L-am iertat de toata scientologia lui (aaaaa, not that is something wrong with it), ca s-a purtat urat cu Nicole, ca a sectat-o pe Katie, ca poarta pantofi cu toc, tot, tot, s-a sters cu buretele, acuma il plac si ii zambesc in reviste cand il vad.
Filmul este evident absurd. Nu se ia in serios deloc, dar deloc, la fel nici actorii, chestie care ii face fun si umani, toti iti devin super simpatici, razi cu lacrimi. Are desigur, la fel ca orice film de-al lui Stiller (si inclin sa cred ca asta e cel mai bun al lui so far), momente penibile in care jenat si siderat zici "ce prostie" dar le uiti repede cand out of nowhere, apar sclipiri de geniu.
Nu va imbulziti, nu e o capodopera. Dar eu am iesit din sala tinandu-ma de obraji de atata ras si nu, nu ma dau in vant dupa comedii, dimpotriva.
Tip: daca mergeti sa il vedeti, atentie si la trailer-ele de dinainte. Nu stiu cum ati putea face asta exact daca il luati din retea, ma rog, enjoy! :)
Aaa, ca sa nu mai zic de poster:
Cu toate astea, acuma, dupa ce l-am vazut, il recomand. Si o iau punctual:
Pe Ben Stiller l-am tolerat spre simpatizat dintotdeauna. Uneori mi s-a parut super smart, alteori grosier. On top of everything este fiul real si in viata de zi cu zi al domnului Frank Constanza, asa ca il plac si numai pentru asta. Cu Jack Black ma vad intr-o relatie de cuplu. E total neatragator, dar mie imi place, mi-a placut in siropul ala de Holiday, l-am adorat in pielea lui Kung Fu Panda si sunt sigura ca o sa il iubesc in Be Kind Rewind al lu' Gondry. Si asa parteneri de cuplu, ne-am hlizi si am asculta si muzica lui, lui adica a trupei lui Tenacious D, dintre care recomand Fuck Her Gently. De ce il plac pe Robert Downey Jr nu cred ca trebuie sa mai zic si sa ridice cu piatra ala de nu il place. Iar pe Nick Nolte il ador inca de cand aveam vreo 5 ani, ma uitam la Om Bogat, Om Sarac si mama zicea ca e rau. Aici avem un Nolte usor desfigurat, ravasit care ne aminteste de Nolte din Paris Je T'aime si la care iti vine sa faci ca 50 cent si sa soptesti "respect!" in timp ce iti bati cu pumnul partea stanga a pieptului si iti pupi inelul. Matthew Mcconaughey, ca n-am stiut niciodata cum se pronunta, d-apoi cum se scrie, imi devine si el simpatic, mi se pare ca are un rol care il avantajeaza, in continuare nu cred ca este barbat fatal, dar vai e adorabil. Am lasat la sfarsit cireasa de pe tort... pe Tom Cruise care face un rol incredibil, atat de incredibil incat eu nu l-am recunoscut pana la sfarsitulu filmului, rol secundar si plin de clisee dar pe care Cruise il face extraordinar. L-am iertat de toata scientologia lui (aaaaa, not that is something wrong with it), ca s-a purtat urat cu Nicole, ca a sectat-o pe Katie, ca poarta pantofi cu toc, tot, tot, s-a sters cu buretele, acuma il plac si ii zambesc in reviste cand il vad.
Filmul este evident absurd. Nu se ia in serios deloc, dar deloc, la fel nici actorii, chestie care ii face fun si umani, toti iti devin super simpatici, razi cu lacrimi. Are desigur, la fel ca orice film de-al lui Stiller (si inclin sa cred ca asta e cel mai bun al lui so far), momente penibile in care jenat si siderat zici "ce prostie" dar le uiti repede cand out of nowhere, apar sclipiri de geniu.
Nu va imbulziti, nu e o capodopera. Dar eu am iesit din sala tinandu-ma de obraji de atata ras si nu, nu ma dau in vant dupa comedii, dimpotriva.
Tip: daca mergeti sa il vedeti, atentie si la trailer-ele de dinainte. Nu stiu cum ati putea face asta exact daca il luati din retea, ma rog, enjoy! :)
Tuesday 16 September 2008
Real.
"Am avut prieteni, prieteni adevarati, amici, colege, colegi de clasa. Era placut. Persoane de care eram legat. Dar timpul, departarea, minciuna, inclinatia pe care o au unele plante de a se crede adulte crescand, egoismul, lasitatea, orgoliul, spiritul serios, ranile trecute, facute si primite, loviturile imbracate in zambete si in indiferenta, din pricina tuturor acestor daunatori, nu mi-a mai ramas astazi nici unul. Si nu e trist. Faptul ca asta nu e trist este poate trist, dar, in sine, nu e trist. Nu mi-as dori prietenii care nu rezista presiunii timpului si a vietii.
Nu exista o ruptura brutala, nici certuri dramatice, prieteniile noastre se sfarsesc natural, fara tipete, fara ciocniri vizibile. Putin cate putin, firele care ne leaga se taie, sunt atat de subtiri si de numeroase, incat nu ne dam seama; sunt fire de par prin care curge un amestec din sangele nostru. Intr-o buna zi, ne dam seama ca legaturile capilare sunt desfacute: prietenii nostri au devenit ceilalti. Oameni.
Ca prieteni, au murit. E trist. Ca fiinte omenesti, sunt vii. E si mai trist. Dar nu fiintele omenesti le iubeam in ei, ci prietenii."
O perfecta zi perfecta/ Martin Paige; Humanitas, 2007.
Nu exista o ruptura brutala, nici certuri dramatice, prieteniile noastre se sfarsesc natural, fara tipete, fara ciocniri vizibile. Putin cate putin, firele care ne leaga se taie, sunt atat de subtiri si de numeroase, incat nu ne dam seama; sunt fire de par prin care curge un amestec din sangele nostru. Intr-o buna zi, ne dam seama ca legaturile capilare sunt desfacute: prietenii nostri au devenit ceilalti. Oameni.
Ca prieteni, au murit. E trist. Ca fiinte omenesti, sunt vii. E si mai trist. Dar nu fiintele omenesti le iubeam in ei, ci prietenii."
O perfecta zi perfecta/ Martin Paige; Humanitas, 2007.
Sunday 14 September 2008
Astazi ne luam la revedere de la mare.
...cu un week end devenit o zi si noapte pentru ca dupa, ne-a luat vantul cortul. Dar cortul e portocaliu. Iar vantul (pe langa prietenul meu bun), unul de alunga corturile de pe plaja de la Vadu.
Ieri pe vremea asta ne chinuiam sa desfacem sforile unui zmeu, pe o plaja pustie. Ne plictiseam si mutam scaunele pe tarm, tragand aer sarat in piept si pozand in lumina gri, cu firisoare inspumate printre degetele de la picioare. Tu te speriai de meduze gigantice cu margini zimtate si albastre pe care eu le ridicam ca sa le arunc in larg, desi tu imi spuneai ca sunt moarte. Nu erau! Si ma uitam printre gene ca sa vad daca vezi cat sunt de curajoasa!
Noaptea trecuta dormeam pe o saltea mare pneumatica, sub pereti portocalii, acoperiti cu paturici albe de la Ikea, cu nisip in par si povesti cu arici soptite de mine la care tu adormeai instantaneu.
Inainte sa adormi imi povestisei de geamantanul rosu de piele, vechi, in care iti adunai toate comorile copilariei si adolescentei, iar eu induiosata staruisem sa il cauti si sa inramam primele tale benzi desenate. Desenate de tine adica.
Tot in noaptea aia mancasem Twix king size in timp ce ne bucuram de cate ori iesea luna dintre nori si lumina apa asa cum imi imaginam eu cand copil fiind, il cutreieram pe Eminescu. Eu ma bosumflasem de cateva ori cand pomenisei intamplari trecute, atat de trecute ca "nu te cunosteam pe tine, iubito", iar tu ca sa ma impaci, imi spusesei ca am nasul asa cum il aveau zanele in desenele animate ale copilariei tale. Functiona.
Dimineata urmatoare ne gasea mancand croissante si capsuni proaspete. Si anticipand placinta cu branza, mare si fierbinte ce urma.
Iar dimineata urmatoare, deja acasa, scriam pe blog cum a fost week endul nostru la mare. Si uite si melodia noastra de Septembrie CU tine.
Ieri pe vremea asta ne chinuiam sa desfacem sforile unui zmeu, pe o plaja pustie. Ne plictiseam si mutam scaunele pe tarm, tragand aer sarat in piept si pozand in lumina gri, cu firisoare inspumate printre degetele de la picioare. Tu te speriai de meduze gigantice cu margini zimtate si albastre pe care eu le ridicam ca sa le arunc in larg, desi tu imi spuneai ca sunt moarte. Nu erau! Si ma uitam printre gene ca sa vad daca vezi cat sunt de curajoasa!
Noaptea trecuta dormeam pe o saltea mare pneumatica, sub pereti portocalii, acoperiti cu paturici albe de la Ikea, cu nisip in par si povesti cu arici soptite de mine la care tu adormeai instantaneu.
Inainte sa adormi imi povestisei de geamantanul rosu de piele, vechi, in care iti adunai toate comorile copilariei si adolescentei, iar eu induiosata staruisem sa il cauti si sa inramam primele tale benzi desenate. Desenate de tine adica.
Tot in noaptea aia mancasem Twix king size in timp ce ne bucuram de cate ori iesea luna dintre nori si lumina apa asa cum imi imaginam eu cand copil fiind, il cutreieram pe Eminescu. Eu ma bosumflasem de cateva ori cand pomenisei intamplari trecute, atat de trecute ca "nu te cunosteam pe tine, iubito", iar tu ca sa ma impaci, imi spusesei ca am nasul asa cum il aveau zanele in desenele animate ale copilariei tale. Functiona.
Dimineata urmatoare ne gasea mancand croissante si capsuni proaspete. Si anticipand placinta cu branza, mare si fierbinte ce urma.
Iar dimineata urmatoare, deja acasa, scriam pe blog cum a fost week endul nostru la mare. Si uite si melodia noastra de Septembrie CU tine.
Tuesday 9 September 2008
Song of the day si la ce ne duce el cu gandul...
Din seria "oldies but goldies", astazi ne delectam cu:
Intr-o lume ideala a oamenilor care inteleg exact ce vreau eu sa spun, acum NU ne amintim de o reclama mai veche la un provider de servicii de telefonie mobila. Ci poate de A Clockwork Orange.
Eu de fapt am vrut sa zic ca am vazut un film. Din el ar fi demn de mentionat doar ca apare Jarvis Cocker, ca Penelope Cruz still makes me go wild si ca pe fundal se gaseau niste Blur si niste Pulp, redesenate dar tari.
Aici vroiam sa ajung. Eu caut asta:
"The Universal" Written by Damon Albam, Graham Coxon, Steven Alexander James & David Rowntree. Performed by The Royal Philharmonic Orchestra.
Numai ca nu stiu unde.
Intr-o lume ideala a oamenilor care inteleg exact ce vreau eu sa spun, acum NU ne amintim de o reclama mai veche la un provider de servicii de telefonie mobila. Ci poate de A Clockwork Orange.
Eu de fapt am vrut sa zic ca am vazut un film. Din el ar fi demn de mentionat doar ca apare Jarvis Cocker, ca Penelope Cruz still makes me go wild si ca pe fundal se gaseau niste Blur si niste Pulp, redesenate dar tari.
Aici vroiam sa ajung. Eu caut asta:
"The Universal" Written by Damon Albam, Graham Coxon, Steven Alexander James & David Rowntree. Performed by The Royal Philharmonic Orchestra.
Numai ca nu stiu unde.
Monday 8 September 2008
Despre ce nu prea scriu eu... sau "Visul unei nopti de vara" la Metropolis
Am observat ca deloc premeditat, eu nu prea scriu despre chestiile care nu imi plac.
Desi destul de critica din fire, observ ca ma simt mai in largul meu sa desfiintez locuri, lucruri, manifestari artistice mai repede verbal decat in scris. Asa ca nu as vrea sa ma dezmint acum si sa ma apuc sa scriu cat de nereusita mi s-a parut punerea in scena a lui Dragos Galgotiu de la Metropolis a piesei mai sus mentionate. N-am sa scriu nici despre visuals-uri, nici despre muzica, nici despre costumele gandite (oare?) de Maria Marinescu.
Nici de jocul fortat, nici de nefirescul care din pacate n-avea nicio legatura cu supranaturalul povestii, dar mai ales n-am sa scriu despre elementul bilingv! Adica despre faptul ca o data la 20 de minute unul din personaje care pana atunci jucase in limba noastra cea de toate zilele, incepea un monolog in limba lui Shakespeare ca doar suntem intr-o piesa de Shakespeare, dar intr-un dialect pe care sincer, Will nu cred ca l-ar fi inteles. Supozitia mea e ca cineva de pe la curtea teatrului, le-a indicat supusilor ca un accent cockney puternic, alungit, mormait si pretiozit o sa dea o nota de veridicitate. A dat insa chicoteli in sala.
Nu scriu deci nimic despre aceasta avanpremiera nereusita de la un teatru totusi foarte reusit.
Thursday 4 September 2008
Hazliu!
Mie imi plac toti fostii mei prieteni. Unii mai mult, altii mai putin, unul nu imi raspunde la telefon, cu altul vorbesc zilnic, cand ma gandesc la unii ma imbufnez, la altii ma induiosez...
Din categoria favoriti, vi-l prezint pe M, dar mai ales e-mailul prin care ne invita el la frumoasa lui aniversare. Io am ras! Aaaaa, si da, actualii prieteni imi plac cel mai mult! :)
dragi prieteni,
cu emotie in simtiri va invit simbata, 20 septembrie, sa petrecem impreuna seara in care implinesc frumoasa virsta de 30 de ani (multumesc frumos!)
in aceasta ordine de idei, va astept sa calcati pragul cochetului meu apartament (multumesc frumos!) incepind cu orele 20.00 - se admite decit intirzierea academica, iar plecarea nu se accepta mai devreme de orele 03.00 –, apartament situat in , bl. , scara , interfon, etj , apt. (punct de reper, pentru consumerişti, supermarketul megaimage, iar pentru cei cu simpatii emo, cimitirul calvin)
sinteti liberi sa abordati tinute vestimentare si podoabe in functie de propriile convingeri microbistic-cultural-politice, dar se accepta decit cadouri buvabil-comestibile sau frumos mirositoare (ambalajul e optional, cu exceptia iuliei)
atentiune! difuzoarele vor evolua pe o paleta sonora diversa, de la binecunoscute evergreen-uri country si memorabile piese de fusion-jazz, trecind prin reprize medieval-electro şi hit-uri pop nipone, pina la indragite slagare de death-metal scandinav independent
rog confirmatiune!
va astept negresit,
m.
p.s. veniti insotiti, fireste!
M. C.
Sarbatorit
La aia cu amblajul optional - cu exceptia Iuliei, ah, despre mine este vorba! Autorul face o referire la pasiunea Iuliei pentru ambalarea personala si personalizata a cadourilor in culorii vii, cu funde mari si mici, etc, etc... Pasiune ironizata de-a lungul timpului si pare-se chiar si acum!
Din categoria favoriti, vi-l prezint pe M, dar mai ales e-mailul prin care ne invita el la frumoasa lui aniversare. Io am ras! Aaaaa, si da, actualii prieteni imi plac cel mai mult! :)
dragi prieteni,
cu emotie in simtiri va invit simbata, 20 septembrie, sa petrecem impreuna seara in care implinesc frumoasa virsta de 30 de ani (multumesc frumos!)
in aceasta ordine de idei, va astept sa calcati pragul cochetului meu apartament (multumesc frumos!) incepind cu orele 20.00 - se admite decit intirzierea academica, iar plecarea nu se accepta mai devreme de orele 03.00 –, apartament situat in , bl. , scara , interfon, etj , apt. (punct de reper, pentru consumerişti, supermarketul megaimage, iar pentru cei cu simpatii emo, cimitirul calvin)
sinteti liberi sa abordati tinute vestimentare si podoabe in functie de propriile convingeri microbistic-cultural-politice, dar se accepta decit cadouri buvabil-comestibile sau frumos mirositoare (ambalajul e optional, cu exceptia iuliei)
atentiune! difuzoarele vor evolua pe o paleta sonora diversa, de la binecunoscute evergreen-uri country si memorabile piese de fusion-jazz, trecind prin reprize medieval-electro şi hit-uri pop nipone, pina la indragite slagare de death-metal scandinav independent
rog confirmatiune!
va astept negresit,
m.
p.s. veniti insotiti, fireste!
M. C.
Sarbatorit
La aia cu amblajul optional - cu exceptia Iuliei, ah, despre mine este vorba! Autorul face o referire la pasiunea Iuliei pentru ambalarea personala si personalizata a cadourilor in culorii vii, cu funde mari si mici, etc, etc... Pasiune ironizata de-a lungul timpului si pare-se chiar si acum!
Monday 1 September 2008
Nelamuriri.
1. De unde imi iau bilete la Air?
2. Ce se intampla cu Coke Live, preluat cu mandrie de Emagic si anuntat pentru 12-13 septembrie 08?
3. De ce unii oameni isi pun drept ton de apel inregistrari inspaimantatoare cu copii mici razand sau gangurind, fie ei si copiii lor?
2. Ce se intampla cu Coke Live, preluat cu mandrie de Emagic si anuntat pentru 12-13 septembrie 08?
3. De ce unii oameni isi pun drept ton de apel inregistrari inspaimantatoare cu copii mici razand sau gangurind, fie ei si copiii lor?
Friday 29 August 2008
Filip.
Eu sunt mare iubitoare de animale. Mare, mare. Sunt vegetariana (de curand), am caini, pisici, imi doresc cai, nu omor nici macar tantari niciodata (poate si pentru ca pe mine nu ma musca deloc), dupa ploaie adun melcii de pe aleea din fata blocului si ii pun in iarba si tot asa.
La fel eram si ieri dimineata cand ingrijorata ca nu imi mai intra hainele in dulap, dupa o noapte in care am ticluit un plan diabolic in care golesc de genti un raft suspendat si nu prea folosit si le mut intr-o cutie cu motive florale de la Ikea (sunt sigura ca va interesa asta), ma hotarasc si anume sa golesc raftul.
Da, stiu sunt lucruri mai importante pe lume, da, stiu asta nu e de pus pe blog, dar... eu cand am deschis raftul... m-au atacat niste molii! Deci nu ca m-au atacat, adica ca erau acolo! Nu, m-au atacat ca s-au strigat intre ele si au inceput sa zboare pe mine si spre mine! Nu povestesc lupta, pentru ca a fost infricosatoare! Si singeroasa! Am luptat si eu si ele, cu ce am avut... Bilantul victimelor: ele toate si... si... ca de fapt de-asta am scris acest post... fularul meu! Nu va hazardati ca nu e orice fular, povestea lui urmeaza acum:
Cand eram eu mica, mica, copil singur la parinti si crescut in comunism de bunici, mama si tata m-au anuntat ca ei pleaca in Polonia sa isi petreaca vacanta alaturi de prietenii lor din Varsovia. Eu nu ca nu eram la scoala, nu eram nici macar la gradinitia, dar imi amintesc perfect cum ma tavaleam pe jos urland si cerandu-ma impachetata intr-o geanta pentru ca eu fara ei nu raman, ca Maitza ma pune sa ma culc de dupa masa si ma da cu ardei iute pe degete ca sa nu imi mai rod unghile - de neimaginat.
Nu numai ca au plecat. Dar ei bine, s-au intors radiind, cu cadouri, printre care si fularul mai sus amintit, dar mai ales cu povesti despre Filip. Lui Filip, baiatul gazdelor poloneze nu ii placea Fuborgul dar ii placea sa fie mai bun ca mine in orice. Filip, desi mai mic cu vreo 2 anisori, manca tot, dormea la comanda, nu murdarea hainele, nu facea galagie, nu se lovea etc, etc... ba chiar adusesera si o poza color cu el (ce minune mi se parea pe vremea aia, acum e un pic spooky) pe care mi-o fluturau de cate ori eu eram julita, plina de sange, mure sau carbune.
To make a long story short si reveal repejor trasaturi care ma definesc, cand nu era nimeni atent, am furat poza cu Filip, i-am intepat capul cu forfecuta de unghii si o privire criminala, apoi am pus-o inocenta la loc. Ha! Satisfactia nu m-a tinut mult, pentru ca (si inca mi se intampla), am avut remuscari asa ca m-am dus, am furat poza din nou, am scrijelit pe spate "mami iarta-ma" compromitand definitiv fotografia color, minunea pamantului in 1985.
Consecintele: bataie si Filip ridicat la rangul de martir. De Filip nu am mai auzit nimic de atunci. In schimb am purtat fularul ala ingust si in dungi multicoloare chiar si iarna trecuta. Si l-as fi purtat si iarna asta, daca Filip ajuns la maturitate, nu ar fi trimis insetat de razbunare, moliile ca pe Sobieski sa imi atace trendiness-ul si amintirea unei frumoase victorii.
Am adresa lui.
Exemplific cu fotografii, a se scuza calitatea e poza la poza, pt ca scanner-ul meu e alb negru, intelegeti.
Thursday 28 August 2008
Sziget 2008 en trois.
12 ore devenite a 14 hours drive, but here we are!
(note to myself - eu cu masina nu mai merg nicaieri niciodata)
"ah, imi place mult!"
ne-am dezmeticit suficient cat sa.... cum sa zic... use our getting high powers ca sa ne facem poze. rezultatul e elocvent. :)
si apoi, bazandu-ne pe acelasi puteri, nu am uitat sa mergem la primul nostru concert:
care ne-a placut atat de mult incat unii dintre noi si-au pierdut papucii. noroc ca ne ajutau in continuare the same powers asa ca ne-am amuzat si nu ne-am suparat. am incercat sa ii gasim dupa concert, am gasit altii, yay! am plecat acasa incaltati!A doua zi, mi-am comandat un cascaval pane (!!!). Er cu magiun si visine din visnata! Stiti bancu' cu visine? :)
m-am pregatit si m-am dus cocheta la Main Stage sa il vad pe Ricky Wilson! Ingrat ca de obicei, s-a facut ca nu ma vede!
apoi, un alt baiat de poveste, cu caciulita verde! la fel de verde ca ochelarii unui tanar domn din public pe care Jay i-a solicitat ca sa ii poarte el. melting....
am trecut podul in fiecare zi...
iar in seara urmatoare, partea masculina a grupului a ars-o extrem! :) No, no getting high aici!
dar aici da! concert Apocalyptica! Hmm.. n-am inteles nimic! Si nici camera se pare!
au fost si momente lungi de asteptare... Noi ne-am facut de lucru intelectual, altii au sarit cu coarda!
Roisin (pentru a treia oara anul asta, o plac da' nici ca mai pot sa o vad si in Noiembrie), REM (revin cu post de sine stator), The Wombats - nici io nu ii identificam, dar asta o sa va ajute, Babyshambles - mai plictistiti si plictisitori ca niciodata si The Killers, hmm... a little disappointing.
Atata. Mai mergem.
Tuesday 26 August 2008
My guilty pleasure intr-ale fashion-ului.
Il mai stiti pe asta?
Sau pe-al Ramonei?
Mai am doua proaspete, vazute on the Sziget premises, ah ce dragutze sunt, erau pe oameni si nu pe standuri, ca altfel... nu stiu cate luam!
Sau pe-al Ramonei?
Mai am doua proaspete, vazute on the Sziget premises, ah ce dragutze sunt, erau pe oameni si nu pe standuri, ca altfel... nu stiu cate luam!
Subscribe to:
Posts (Atom)
