Cred ca daca mai stateam putin, sarbatoream sau ma rog, comemoram juma' de an de cand nu mai blogaresc. Ma rog cel putin vizibil, pt ca de fapt doar asta fac oricum, in general.
Se intampla chestii, bune rele, apar oameni, dispar altii, trec vacante, carti, filme, sperieturi si chicoteli si toate au cate un nod la batista pentru a fi retinute si povestite. Nu se intampla niciodata. Ma rog, pana acum.
Incep asadar la relanti, usor, ma dezmortesc si va zic de Clara. Trebuie sa v-o amintiti, pt ca mi-a adus ceva glorie la momentul respectiv. Asa ca, abordez strategia Boney M si revin cu un remix la un ever green.
Inainte de a continua si pentru linistea mea, va rog deci sa cititi/recititi asta.
Acuma inainte de a citi mai departe, mai aflati despre mine ca fac parte si din clubul "You gotta see the baaaaaaaaaby!". Nu ca am vreunul de aratat, tocmai: nu am nici unul de vazut. Cum sa zic fara sa par rautacioasa.... hmm.... copiii sunt mai dragutzi daca sunt ai tai, cred!
Eh, acuma aflati ca in ciuda celor de mai sus, sunt o ursitoare dovedita pentru ca usor, usor Clara le face pe toate cele mentionate. Mamica ei, care copilareste si ea alaturi de fi-sa si de mine, nu isi da seama cand povesteste calma ce mai face Clara.
Cum ar fi ca e atat de curoajoasa incat la un an jumate se da pe toate toboganele inalte si spiralate, o calca in picioare copii de 7-8 ani, ea rade, se scutura si se arunca pe burta, mai abitir. Fara sa o incurajeze nimeni, ba dimpotriva. E voluntara si zambareata, iubeste, vorbeste si pupa. Pe toata lumea.
Si de fapt tot postul asta a fost scris doar sa va zic o cheste mica si draguta despre Clara. Si anume ca, strajer la parculetul de copii unde socializeaza ea, este un dalmatian de piatra sau poate de plastic, inalt cam cat ea, intr-un sezi perfect si permanent. Clara il iubeste. Il imbratiseaza, il pupa pe falcutele reci si prafuite, il mangaie pe ochi si strangandu-ul in brate, ii sopteste zambind la ureche.
O fetita blonda, creata si zambitoare de un an jumate soptind conspirativ unui dalmatian decorativ, rece si patat. Mie mi s-a parut suficient de frumos incat sa ma reapuc de scris aici.
Ma simt ca un individ normal, ceea ce are darul de a face din mine un individ foarte deosebit.
aici scrie despre mine
am mai scris aici
un calutz portocaliu - de decor
6 comments:
e frumosss. si mai frumos e ca te-ai intors! chapeau.
esti tu draguta si sensibila ca mine :) te pup!!
ti se pare. acu am intrat io in conul de plictis de scris pe blog, cat de sensibilitate, ca de la balanta la balanta, tre sa vb despre asta:)). deci, cand, cum? si mai ales unde, ca am impresia ca lucram in acelasi carter, izvor?
acest come-back pe blog , cand nimeni nu se mai astepta sa postezi ceva , seamana cu revenirea lui Gica Hagi ...sau chiar reintoarcerea lui Michael pe scena !!! ( da' a murit intre timp ) ...saaaau chiar reintoarcerea lui Jedi ! ( the return of the Jedi - in italiana ) Deci la mai multe posturi , chiar daca nu neaparat anul asta , ar fi prea frumos ... :-) In rest ...ce mai faci ? Ionut
Claraaaaa!!! draga de ea, sa o pupi si din partea mea data viitoare, ca n-am mai apucat sa o vad de cand am baut impreuna la terasa la Green Hours. parca.
?
...
then again, s-ar putea sa fiu amnezica. am baut cu Clara sau cu maica-sa oare? sau doar cu tine?
am baut cu toatele, ba si cu oana si claudia, si era anul trecut de meciul olanda-romania. parca :)
Post a Comment